Just life

Empty silence...hot coffee and no wishes...Hello life!

Cât ploaie va mai fi

Când ploaia spală rana,nu doare atât de mult,
Aluneci în neștire,pășind înspre strâmtoare.
Și vocea ți-o suprimă,al mării dur tumult.
Zâmbesc,deși încă o voce-mi șoptește că mă doare.


De vrei ca să nu-ți pese
Ești liber să o faci
De ai vrea să pleci,reiese...
Ce-i rostu să trăiești,dacă-i să taci?!


Apoi să zâmbesc-încerc iar și e atât de greu
Nu se primește ,nu,nu pot.
Încerc din nou,încerc mereu.
Dar cum să fii când ți se surpă tot?!

Și după ploaie apare soarele
Și iar ar trebui:Nu te întrista!
Va mai ploua odată și inc odată,..
Căci viața e așa.

Așteptând,hai să așteptăm!
Încă un zâmbet, încă o ploaie să apară
Eliberare de dureri,Mai existăm!
Cât va ploua, cât o să doară.

Changes!

M-am schimbat!Am șters totul,ce mă lega de trecutul cu tine.
Mi s-a făcut atât de ușor.M-ai obligat să cresc,dragul meu.Mă întrebi dacă îmi mai este dor de tine?!-Nu! De te iubesc?!- ..da....♥

Rugăminte!

Te iubesc !
Așa frumos ,mai sună aceste două
cuvinte de pe altă lume.
Și asta simt,asta nutresc,
de mă adie vântul sau mă plouă-
pentru cineva fără de nume.

Și uneori.-gândesc ;
De ce este așa de grea rostirea
Pentru cel cărora-s menite. ?!
Aștept,mă amăgesc-
Să-ți uit privirea
și teama să dispară pe amurgite.

Fără să vreau :
mă încâlcesc,complic,
unesc cu tine.
Iar dacă uit să beau,
un strop de drog..Nimic-
eu simt că atunci îmi aparține.


O, dulce reverie
din etern,eliberează-mă !
Să depășesc o treaptă doar acum
mai sper..
Și după asta ce o să fie ,
Măcar și moarte,vis,da-n gând așează-mă !
Acum eu doar atâta iți mai cer.