luni, 28 februarie 2011

Ultima zi de iarnă


Încă un sfârşit..... de tremurat de frig,de oglinzile de pe drumuri,,de nasuri îngheţate şi fulgi măşcaţi ca penele priviţi de ochi inocenţi pe la geam.Sfârşit de iarnă! Şi chiar dacă e încă unul figurativ,asta nu-l împiedică să fie frumos cu desăvârşire.Imensele câmpii aşternute cu covoarele dalbe ale Dochiei îţi răpesc ochii de la ore,de la treburile casei,de la rutina zilei făcând să dăruieşti fără să vrei o privire imaginilor paradiziace.Până şi visele ni-s scufundate în voalul fermecat al tărâmuuli reginei de gheaţă.Azi ca-n ultima zi a domniei sale,mătuşa Dochia şi-a curăţat bine plapumele,a scuturat tot praful cosmic din nouri şi le-a cernit frumos aidoma unei pânze de păianjen ,învelind cu ea toată imensitatea de căsuţe şi ramuri îndoliate de copaci. A nins frumos aşa ca-n ultima poveste dintr-o carte veche de mii de ani,cu zâne şi vrăjitoare răutăcioase.A nins pentru ultima oară-n iarna unchiului 2011.Şi chiar dacă sunt momente în care mi s-a urât de atâta frig şi zile mohorâte,când ard de nerăbdare să asist la spectacolul minunat al primăverii :cel de reînviere a naturii ,când vreau să inspir adânc şi să-mi se împle sufletul de aer proaspăt cu miros de mărţişor ,o să-mi fie dor oricum de zilele cu săniuş,bătăi fine cu bulgări de zăpadă,ciorapi pufoşi purtaţi lângă cămin în zilele de ger cumplit, de mănuşile împletite de bunica,de ciocolata fierbinte care niciând nu va mai fi aşa dulce şi caldă* ca-n zilele acelea pline de iluzii, ,de visele pierdute prin sticla rece a geamului şi de mirosul cela de neuitat al acelor de brad........Lăsăm toate acestea în urmă şi întoarcem o nouă filă-n cartea destinului cu certitudinea că la anul vom reîncepe nimicurile acestea,cu o nouă poftă de iarnă!
La revedere scumpă iarnă.......de acum deschid altui miraj inima mea. ___Boc,boc,......
___ Primăvaro poţi să intri!

vineri, 25 februarie 2011

vise de ciocolată (fierbinte)!


ciocolată fierbinte,prăjitură de casă..... vise.....pierdută undeva departe........acolo unde îşi dădeau întâlnire cândva.Acum e prea târziu, tot ce a fost,s-a pierdut printre fire prăfuite de uitare.şi doare?! ba nu..e doar o amăgire.....se linişteşte...nu mai vorbeşte in sinea ei.,,glasul revoltat din interior s-a calmat...visează,visează e mai bine decât acele minciuni drăguţe ...dar apoi din nou-ca o bătaie a orologiului îi sună-n gând numele acela..........Dispari din mintea mea,dispari..strigă disperată şi o cutremură teama........şi dacă totuşi nu-l va putea uita niciodată?! o cuprinde singurătatea..ştie că oricât ar încerca să scape de singurătate, nu va reuși,căci Ea se ţine scai după ea…tocmai ca sa nu fie singură...bine va rămânea cu ea atâta timp cât el va lipsi........promite! şi nu se va opri din a lupta,nu se va lăsa ..ea crede în ea......căci e puternică şi ştie că orice imposibil e prin sine însuşi un posibil:"I'm posibble"..şi da mai ştie că în principiu merită 'cause' everybody knows that:"Good things come to those who wait"!♥

vineri, 18 februarie 2011

For all....


For all stupid things you’ve done,
For all mistakes you have committed,
For the all inattention that you have thrown to me,
For all the suffering you have given me ,
For all tears you've left for you to stream,
For all moments when it seemed that the world is ending without you,
For all words that cut my soul into infinite pieces,
For all compromises that you've taken out of me,
For all smiles you stole from me knowing that they don't belong to you,
For all distancings from them,from him,from her, from the reality,
For all done and undone things,
For all spoken and unspoken words,
For all the infernal silence with which you've fed me :day by day,year by year;
Today you don't deserve anything more than Forgetfulness!

duminică, 13 februarie 2011

"Valentine's day is just a waste of money and paper."


Şi pentru că mâine e o zi atât de "importantă" şi "deosebită" pentru atâtea milioane de oameni (îndrăgostiţi)-Valentine's Day!hai să scriu şi eu 9 motive(mie îmi place nr.-ul 9) de ce nu-mi mai place ziua asta'( odată sărbătoream şi eu,recunosc).

1.Voi măcar ştiţi cine e de fapt Valentin ăsta?!Pai la sigur aţi citit şi/sau auzit date despre el,precum că a fost ba un preot,ba medic ce făcea minuni or căsătorii secrete,iar ziua morţii lui a şi rămas să fie numită mai apoi"ziua Dragostei"!Dar să fim sinceri,cine a fost pentru noi mă rog Valentin ăsta?! Nici măcar de sărbătorile sfinte unde se sarbătoreşte Isus nu facem atâta zarvă sau cumpărăm atâtea cărţi poştale or cadouri ca în ziua lu Valentin)....
2.E mai bine zis o sărbătoare a minciunii şi nu a dragostei.Câţi dintre noi sunt putem spune că "obligaţi" de bunu simţ să spună un "te iubesc" persoanei de lângă ei în această zi atât de "specială",...şi încearcă să nu faci declaraţia asta persoanei dragi-la sigur te va crede nesimţit(ă).
3.Cei mai fericiţi oameni în ziua aceasta cred că nu sunt totuşi îndrăgostiţii ci vânzătorii de flori şi ursuleţi de pluş.E o zi aproape globală de scurgere de bani a buzunarelor clienţilor.Cum să nu cumperi vre-o atenţie sau un mic cadou celor din jur-că na ,te iau acuş de neserios,şi spun că nu îţi pasă de ei.....şi dacă scapi cu câteva cărţi poştale,mă îndoiesc..va trebui să dai bani buni pe jucării,bomboane,suvenire ...săracii băieţi dac au prietene-pe trandafiri( care vor fi a naibii de scumpi că doar de e Valentine's ce mai)
4.Apropo,ştiaţi că există "Dragobetele"?-o sărbătoare pur românească,ce se sărbătoreşte pe 24 februarie nu pe 14 şi ea e adevărata sărbătoare a Dragostei!Nu înţeleg de ce tre' să împrumutăm Sf. Valentin de la americani sau mai nu ştiu cine când avem sărbătoarea noastră!Mă rog aţi putea să mă contraziceţi amintind de Halloween,păi aia'i altceva-halloween nici nu aveam,da dacă sărbătoarea dragostei avem deja,de ce mai avem nevoie de încă una?!..aah da suntem un popor aşa de generos şi drăguţ că n-avem cum să stam pur şi simplu cu portofelu la locu lui ci tre numadecât să-l golim pe la chioşcuri de flori şi buticu de ursuleţi roz..........
5.Să recunoaştem că dacă pentru vre-o 50% dintre persoanele cuplate ziua asta e o adevărată splendoare,pentru cealaltă majoritate-ziua chiar poate fi deprimantă.Să pui accent pe atâtea lucruri de care foarte muuuulţi duc lipsă pentru unii chiar poate fi trist,sau tragic..nu m-aş îndoi că rata posibilităţilor unei sinucideri creşte în ziua de 14.
6.Aglomeraţia de pe străzi e enervantă în ziua asta,deşi nu trăiesc în mediul urban,nu cred că nu as avea dreptate în privinţa asta.Peste tot numai femei cu coşuri de floricele şi chestiuţe mici,drăguţe ş mai nuş de care-numai bune de dăruit persoanelor iubite ca şi cum ar trebui să reprezinte iubirea nemărginită ce li se poartă şi apoi seara parcurile,aleile-s pline de îndrăgostiţi care au ieşit la plimbare-că de-fără plimbarea asta nu se trece Valentines-ul la sigur)
7.Dacă străzile-s aglomerate asta e puţin,încearcă să ieşi in vri-un local şi ai să vezi că toate locurile-s rezervate de îndrăgostiţi* ce mişună deja peste tot.Dacă mai găseşti vr-un free place prin vri-un local,atunci precis că e în vr-unul de 2 bani,ei bine încă dacă găseşti!
8.Scrisorele şi mesaje romantice aoleu...cât romantism şi pasiune în bileţelele anonime....N-aş crede că e foarte plăcut să primeşti un bilet anonim cu "te iubesc şi bla bla-uri" şi apoi să stai gândindu-te "oare de la cine e"..(şansa e ca de fapt să nu mai afli niciodată) sau dacă tu eşti expeditorul să fii luat de prost or neserios.Mie niciodată nu mi-a plăcut să primesc bileţele d'astea căci niciodată nu mi-au părut sincere.Dacă vrei totuşi să-ţi exprimi sentimentele ia-ţi inima în dinţi şi fă-o faţă-în faţă-va fi mai uşor şi mai bine imho.
9.În fond,despre ce era vorba-dacă e să spunem "te iubesc" de ce să o facem atunci când scrie în calendar că-i 14 sau altă dată,de ce să nu facem asta atunci când simţim asta de fapt.Dragostea nu are nevoie de sărbători şi zile speciale ca să o manifeşti aşa cum ţii pe plac,ai libertatea să o faci ori de câte vrei şi simţi nevoia să o faci! PS: ei bine dacă la voi sărbătoarea dragostei e pe 14-la mine e în fiecare zi.......dar şi/sau pentru că ţin totuşi la noţiunea iubirii,nu voi uita anul acesta ca pe 24 februarie să le amintesc celor ce mă iubesc-cât de mult îi iubesc şi eu.!

joi, 27 ianuarie 2011

Povestea unei Victorii învinse.



Mă gândesc ce inimă pot avea şi cum de am mai putea numi părinţi pe unii oameni.Nu mă refer deloc la generalităţi ci la întâmplarea aparent banală,dar neobişnuită ce s-a petrecut cu mine astă seară.când printr-o situaţie parţial inexplicabilă am făcut cunoştinţă cu un pui de om ,mic de tocmai 4 anişori cu nume de biruito(a)re a destinului-Vika!Pe acest bobocel de fetiţă,l-am întâlnit in drum spre fântână unde mă duceam să aduc o căldare de apă pentru că îngheţase iar robinetul.
Se oprise undeva în drum,fâcând popas ca după ce făcuse un efort imens(mai apoi observasem de fapt că avea în mâină un pachet cu ceva greuţ în el).Deşi nu-s o fire ce debordează de curaj,am avut totuşi un impuls necunoscut de a o întreba ceva,asta până s-a transformat totul într-un mic interogatoriu acordat fetiţei. Din spusele ei am aflat cam pe unde locuia,ce vârstă avea, numele şi nu în cele din urmă cel mai interesant lucru-scopul călătoriei ei prin mica noastră ţărişoară(a se citi şi înţelege drept mahala )Nu am fost prea surprinsă de auzul intuitului lucru de a fi trimisă de către părinţii ei să cumpere vin de la un vecin ce trăia cu câteva case mai la vale .Observasem şi faptul că îi venea greu să care pachetul cela,deci cantitatea de alcool tre să fi fost considerabilă. Ajungând la fântână Vika şi-a luat rămas bun nu înainte de a mă ruga să-i dau să bea apă căci însetase.Apoi a dispărut pe cărăruşa prea bine cunoscută de mine deşi nu ştiam unde merge mai departe,lăsându-mă cu mintea încinsă de o revoltă profundă faţă de acei oameni inumani care s-or fi fiind numit”părinţii fetiţei”,şi pentru prima oară în viaţă de după mulţi ani în mine apăruse acel regret profund-că nu mai purtam ca atunci când eram mică,bomboane sau covrigei prin buzunare,atât de mult aş fi vrut să-i fac măcar o mică bucurie acestui copil chinuit al sorţii.Chiar şi acum când stau şi scriu aceste rânduri,nu încetez să mă gândesc la acea fiinţă,oare prin ce condiţii o fi stând ea acum,nu pot decât să mă îngrozesc gândindu-mă la trupuşorul ei plăpând adormit acum prin vr-un pat rece al casei ,într-un colţişor uitat de lume şi în primul rând de oamenii care ar trebui să aibă cea mai mare grijă de copilul lor.,heh..or fi dormind acum buştean,(ameţiţi de vinul procurat de bietul copil,ce s-a chinuit ducându-l).
Mi-am amintit de mine pe când aveam eu 4 ani......mergeam la grădiniţă,savuram cele mai gustoase bucate pregătite de mama şi locuiam în lumea jucăriilor.Să fiu trimisă vre-o undeva de părinţii mei,mai ales pe înserate,şi mai ales după ceva?!Nici vorbă......Ai mei şi până la poartă le era frică să mă lase de frică să nu mi se întâmple ceva,darămi-te să mă duc după „un lucru ca alcolul”.........Când mă gândesc că zilnic facem atâtea mofturi,avem fiţe şi ambiţii,ne dorim şi aspirăm spre atâtea lucuri,sântem nemulţumiţi,nimic nu e prea „bun sau destul pentru noi”,avem orgoliu,demnitate...............pe când unii copii(oameni) se hrănesc doar cu visele îngheţate ale unei copilării(existenţe) de coşmar.
Învăţăm atâtea lucruri la şcoală dar uităm deseori să însuşim principalele lecţii de viaţă.Pe când noi suntem „aşa” cum suntem,şi trăim aici „unde „ trăim,avem „ce” avem şi procedăm „cum” procedăm(vrem de fapt ). În lumea asta enorm de pitică sânt atâţia oameni de infinite ori mai trişti ca noi.


PS: fata din poză mi s-a părut că seamănă enorm cu Vika....

duminică, 23 ianuarie 2011

Le temps perdu!


Mai dulce,caldă,luminoasă
Ne pare clipa când trăim
Închişi ca fluturii în plasă
În vasul fin ca de denim.
Ce viaţă o numim..........


Zburăm pe loc,fugim la pas
Ne duce gându’n depărtări
Când din nisipul ce-a rămas
’N clepsidra vieţii peste zări
Mai facem vr-un popas.......


Ce repede zburară ei
Peste orizontul de argint
Când să-i întorci’napoi mai vrei
Şi să-i aşterni pe acest pământ
Ehh anii,de unde să-i mai iei......


Se ofileşte floarea vieţii
Oricât de mult stropită a fost
De lacrimile pasiunii tinereţii
Şi unde dor era,azi totul e anost
Rămas-a gri de plumb în locul frumuseţii.


Unde tumultul de senzaţii domina
În uraganul de iluzii afective,
S-a destrămat în fulgi de nea
De praf şi radiaţii restrictive
Cu limite din vărsta cea mai grea.

Azi totul e pustiu,pierdut
Înghiţit de găurile negre ale sorţii
Şi orice rugă,orice gest preconceput
Intrat tărziu în hăul morţii
E pus hotar de fier între prezent şi ce-i trecut......

Nu este cale de privit iar înapoi
O uşă ce închis-a fost nu se deschide iar
Ci doar după eterne, nemărginite veacuri de apoi
Se arată încă o dată umbra viselor ce apar
În conştiinţe şterse de durere-.mai vechi şi iarăşi noi!

vineri, 14 ianuarie 2011

2011-e în mâinile mele şi o să fie aşa cum vreau eu să fie!


Un nou început de an.Da,şi tututor prietenilor care mi-au urat fericire şi iubire în noul an( de fapt precedentul 2010 deja) vreau să le spun că nu s-a împlinit nimic))))din nou...Există amintiri ce nu te lasă să-ți faci altele!Dar întotdeauna e loc de mai bine.Ştiu, firește, că aproape întotdeauna,mintea îmi zboară aiurea.Şi plâng atunci când mă enervez..dar sunt aşa cum sunt,căci altfel nu pot fi.....cu ambiţii şi fiţe infantile uneori,cu un caracter groaznic atunci când îmi permite bunacuviinţă şi mereu dispoziţie schimbătoare. (Îmi)Promit de multe ori atâtea lucruri şi prea deseori ţin să-mi neglijez promisiunile........Defecte??? Sunt plină de ele,şi-s mândră,că-s doar ale mele.......şi poate că o să mă schimb...cândva...................(când lumea va fi perfectă)))poate) doar acum s-a schimbat ,priveşte-o !! dar nu.E mai încrezătoare dar nu s-a schimbat..
În inima ei tot acel cineva e pe primul loc.Şi nu are timp ,dorinţă să obţină ce vrea?! ba are, un an înainte......şi o va face,pentru că :Totul este posibil, chiar și imposibilul !"căci eul din ea îl vrea pe eul din el-alături pentru totdeauna.Până atunci oricum sântem aproape căci atât timp cât la noapte vom dormi sub aceeaşi lună înseamnă că nu suntem prea departe unul de celălalt!Am dreptul la speranţă,măcar de-ar fi să mor cu ea!


PS: Am miliarde de motive. Tu îmi eşti mister. Cu
tine aş vrea să pierd atâtea clipe până devin doar praf și zbor spre cer!..........

PPS:2011-e în mâinile mele şi o să fie aşa cum vreau eu să fie!♥