August 27, 2012

Oamenii cred că te cunosc.Ei cred că știu cum (te) controlezi sau faci față anumitor situații.Dar de fapt, nimeni nu știe nimic.Nimeni nu știe ce se întâmplă după ce pleci și rămâi singur, când stai pur și simplu întins pe pat sau iei micul dejun, în singurătate și îți vine să urli sau să țipi cât de tare pot corzile vocale să te țină.Nimeni nu știe ce trece atunci prin capul tău- cât de mare e cocktail-ul de emoții amestecate acolo: plictiseală, supărare, dispreț, vină, dezamăgiri, tristețe.Și nici măcar nu e vina lor, a oamenilor. Adică ei nici măcar nu știu nimic doar. Se prefac și ei ca și tine și cred spun că totul îți merge bine când de fapt e exact invers.Și asta îi face pe toți să se simtă bine.Pe toți, mai puțin pe tine.

Medical records

Vreau să știu câte zgârâieturi ai
câte vânătăi
și vreau să-ți memorez forma limbii.
Vreau să urc curba regiunii tale lombare
și să-ți număr vertebrele
coastele
degetele
senzațiile ce-ți provoacă piele de găină.
Vreau să compar mărimea mâinilor mele cu ale tale.
Vreau să fac o radiografie plămânilor tăi
să văd ce aer conține cutia toracică
pentru că apariția ta mă lasă cu siguranță fără suflare.
Vreau să văd ce grupă sanguină ai
să simt cât de fierbinte e sângele ce ți se scurge prin capilare.
Vreau să-ți ghicesc în palmă să văd câți copii o să a(vem)i.
Vreau să caut în retină imaginea chipului meu.
Vreau să știu câți kilometri ai străbătut ca destinul să ne întâlnească.
Vreau să aflu câtor stele căzătoare ți-ai încredințat visele.
Vreau să analizez topografia anatomiei tale
și să vorbesc fluent limba corpului tău.
Vreau întreg corpul tău, întregul Tu.

Feelings....

"Feelings are so strange sometimes. The more you hide them, the more they show; the more you deny them, the more they grow.And the worst about it is that I can't even choose who I'm falling in love with.Actually my heart does this for me.And I can't put stop to my feelings, can't chase away them.I can't lie to myself either. My heart knows everything.She knows the truth all too well.Never got the way how does the heart chooses "the one". It's always so complicated.She lets him mistreat me, ignore me, hurt me, torture me and still chooses to stay with him.I wonder: why?!.Don't think I am so stupid to enjoy being hurt.It's because he brings happiness that covers all the pain, it's because I can see the good in him, it's because despite all the arguments, he is the one who makes me feel a certain way that no one else can ; I value that feeling because my brain won't allow him to leave my mind & my heart won't allow him to leave my life.

He was the worst kind of wrong . He was so wrong it felt right , and that made me feel completely out of control.

PS:and we kiss again and this time , it feels familiar. I know exactly how we fit together , his arm around my waist, my hands on his chest , the pressure of his lips on mine .We have each other memorised"

People change, memories don't

Primăvară iar. Cu ploi, noroi, frig de-ți ies dimineața aburi din gură, cer posomorât și plin de nori întunecați de supărare dar totuși e primăvară- cu flori de cireș pe la garduri, iarbă verde și fragedă pe câmpii, ciripit de păsări, copii veseli și neastâmpărați care mai mult ca oricine au dus dorul mângâierii fine a razelor de soare pe frunțile încruntate de atâta stat în casă și privit pe la fereastră.
Dar totuși nu mai e nimic ca înainte. Nici măcar acești copii, nu, nu ei de fapt nu sînt deloc așa cum eram noi la vârsta lor. Nu că aș vrea să-i condamn ci pur și simplu vreau să mă laud un pic cu farmecul copilăriei noastre care s-a pierdut cred pentru totdeauna, adică nu le mai e interesant sau captivant copiilor de astăzi.
Noi ne petreceam cam toată ziua în drum la joacă pe când azi de obicei mai toți sunt închiși într-o mini închisoare de bună voie denumit mai simplu spațiu computer-scaun, sau pat whatever.
Azi bomboanele chupa chups sunt demodate, țigările-s mai la modă după unii.Și unde-s copilașii inocenți?! desigur s-au transformat în niște ” I don't give a damn about anything & anybody and I'm proud to act like that” . Teme pentru acasă? huh, cine le mai face...poate doar coșul de gunoi unde ajung deseori. Visam cândva să am telefon mobil pe cînd acum cineva îl folosește chiar în timpul orei.Pedepse pentru că nu făcusem ceva? Erau groaznice, vri-o lună fără să ieșim cu prietenii sau în general undeva...era un coșmar..acum benevol stau toți în odaie, cu computerul în față, chat-uind cu prietenii oricum all day & all night.
Fanta și Coca Cola nu prea mai e pe gustu nimănui, numai dacă nu-s combinate cu alcool care-i mai cool acum. De biciclete s-a uitat total, de ce mai e nevoie de ele când există mașini. Senzația de ”zbor” era cândva provocată de legănatul în scrânciob.Săruturile s-au transformat în sex. Își mai amintește cineva de timpul când ”protecție ” însemna să porți cască dacă mergeai cu motocicleta; de timpurile când umerii tatei erau cel mai înalt loc de pe planetă iar mama era eroul ce mă salva din orice situație.Cei mai grozavi dușmani erau verișorii sau copiii prietenei mamei care veneau în vizită și cu care erai nevoit să-ți împarți jucăriile.Cursele de viteză se refereau la cine aleargă mai repede nu la curse nebunești de mașini iar războiul era doar denumirea jocului pe care-l jucam cu băieții în mahala cu bețe pe post de pistoale.Nu era nimic indecent în a purta o fustă și asta nu stârnea zeci de comentarii la spatele tău. Pijama party-urile devin urgii cu alcool și alte lucruri. Încrederea dispare și totul devine imposibil.Societatea întreagă e a kinda of cu capul în jos....Și unde-s timpurile când genunchii zgîriați erau cea mai groaznică durere ever iar deciziile grele erau doar ceva de genul: ce culoare să aleg ca să colorez petalele florii desenate.”La revedere” însemna că ne vedem mâine sau curând și nu niciodată ca acum.Până și 2+2 nu mai e așa acum ci e 2*(5+7)6=5x/78 . Chiar noi înșine devenim ceea ce am spus că nu vom lăsa să ajungem nicicând.Acum nu înțeleg doar un singur lucru: de ce vroiam să creștem atât de repede?!

La Mulţi Ani girafo!

A fost întotdeauna jurnalul meu viu, în care pot să scriu secrete fără a avea stilou la mine. A fost bucăţica de copilărie care mi-a îndulcit sufletul atunci cînd te copleşesc problemele vieţii. A fost întotdeauna coechipiera la cele mai nebunatice farse şi tovarăşa la cele mai incredibile aventuri.E fiinţa cu care pot să râd până la lacrimi sau să plâng în hohote.E ceva ce nu se defineşte, căci e mai mult decât o simplă prietenă, soră, verişoară sau whatever....girafă :)

Deci, Happy B'day! Se începe o perioadă extrem de frumoasă în care I wish that all your dreams and wishes come true <3

8 Martie

Atâtea urări, flori și mărțișoare......virtuale.Atâtea cuvinte frumoase rostite cândva de cineva iar acum transmise prin copy&paste la toate reprezentantele sexului frumos din lista de prieteni. Dintotdeauna mi-a plăcut această sărbătoare, 8 Martie. Mi-amintesc că de mic copil, pregăteam încă cu săptămâni bune înainte cadoul pentru mama iar apoi îmi frângeam căpșoru gândindu-mă unde să-l dosesc ca să nu-l găsească. Confecționam mereu felicitări de hârtie, coloram, încleiam diverse chestiuțe colorate ca în final să scriu 2 propoziții simple dar plămădite în cea mai caldă cămeruță a sufletului.Confecționam mărțișoare din ață alb cu roșu, și pe cât de simple erau acele banale noduri bicolore încâlcite, pe atât de iubite erau și cu drag purtate sub inimă. Desigur că e frumos să primești urări și felicitări dar e simplu banal și trist să știu că sunt copiate de pe diverse site-uri, să știu că mă felicită cineva din obligație și nu pentru că simte cu adevărat nevoia să spună ceva.Deși uneori zile ca astea fac să înțelegi totuși cine e cu adevărat lângă tine sau ține cu adevărat și cine nu. Uneori primești cuvinte frumoase de la oameni de la care nu te-ai așteptat deloc să primești atenție, iar cei pe care nici măcar prin cap să-ți treacă vreodată că nu-și vor aminti de tine-uită pur și simplu de tine.Și nu contează dacă își vor aminti pe urmă de acest lucru, e ridicol să mai crezi că cineva are nevoie de tine, după ce cu adevărat se avea nevoie de tine.
În fond, nu mă plâng deloc.Nici nu am pentru ce.Pur și simplu dezamăgirea are gust amar și nu credeam că voi servi și din asta în asemenea zi . Anyway am petrecut o zi minunată în sânul familiei.Am fost alături de cele mai scumpe ființe: mamă, bunică, mătuși. Am savurat momentul lângă cele mai extraordinare prietene din lume. Am simțit că sunt iubită, apreciată.Am fost fericită iar restul,......restul chiar nu mai contează.Trebuie să ne bucurăm în fiecare zi nu numai de 8 martie, pentru că în fond sunt atâtea motive să fii fericit.

E 4 martie deja dar timpu de afară nici pe departe nu poate fi numit primăvară. Frig, timp mohorât, cer arhiplin cu nori, zăpadă, vijelie, noroi, gânduri triste, singurătate și dor.

Iarno, y u no go home?!