August 27, 2012

Oamenii cred că te cunosc.Ei cred că știu cum (te) controlezi sau faci față anumitor situații.Dar de fapt, nimeni nu știe nimic.Nimeni nu știe ce se întâmplă după ce pleci și rămâi singur, când stai pur și simplu întins pe pat sau iei micul dejun, în singurătate și îți vine să urli sau să țipi cât de tare pot corzile vocale să te țină.Nimeni nu știe ce trece atunci prin capul tău- cât de mare e cocktail-ul de emoții amestecate acolo: plictiseală, supărare, dispreț, vină, dezamăgiri, tristețe.Și nici măcar nu e vina lor, a oamenilor. Adică ei nici măcar nu știu nimic doar. Se prefac și ei ca și tine și cred spun că totul îți merge bine când de fapt e exact invers.Și asta îi face pe toți să se simtă bine.Pe toți, mai puțin pe tine.