De ce-mi plac vacanțele?!
simplu:

și

all day..all night xD

All I want for Christmas is snow

Toți își doresc de sărbători: surprize, magie, miracole, lucruri mai bune și mai frumoase, oameni dragi alături, un brad decorat cu globuri multicolore, becușoare aprinse la geamuri, miros de portocale și cetină în casă, tablouri pictate de ger la fereastră și mormane de cadouri sub brad.
E frumos și firesc să ai așa dorințe.Dar oricât de speciale nu ar fi aceste lucruri, majoritatea pot fi cumpărate, obținute, primite-n dar, procurate and so on.....Iar eu, nu vreau anul acesta decât..........un pic de zăpadă..poate că sună atît de banal, copilăresc ca și același brad, pe care-l rog în fiecare an pe tata să mi-l cumpere, pentru că niciodată nu va fi pentru mine sărbătoare fără brad împodobit....și cum anul acesta, zăpada se lasă mult prea mult așteptată și nu vrea să vină nici de-i ieși cu colaci înainte...this is my wish..să ningă, să ningă..cu zăpadă, cu fulgi mari pufoși peste case, peste drumurile obosite de atâtea picioare fiind călcate, peste acoperișurile caselor dornice de mângâierea suavă a fulgilor..să ningă în sufletele noastre cu zâmbete, cu recunoștință, cu speranță și cu vise noi, să ningă cu tandrețe și gingășie peste rănile inimii, să ningă cu forțe noi, cu gânduri curate, cu idei mărețe și fapte bune..să ningă cu fericire, noroc și dragoste, cu fulgi de sănătate și seninătate....să ne descrețim frunțile obosite de tot ce s-a întâmplat într-un an care a trecut în fond, repede ca o secundă.Să ningă cu amintiri vechi și noi, cu momente plăcute și întâlniri mult așteptate, cu oameni noi, prietenii și realizări destoinice...și doar să ningă, să ningă...

..și când vezi că strigă toți că perfecțiune nu există, că nu trebuie și nici nu caută ei idealul, că frumusețea interioară și o inimă bună e tot ce contează în viață and so on.....nonsense...ne amăgim pe sine însăși, știm prea bine..trăim într-o lume prea crudă, prea naivă, cu priviri îmbâcsite de idealuri și lucruri inexistente...materialismul e pe prim plan la majoritatea ( e un pic și de experiență proprie aici)..și deci știu cu siguranță nu există loc de magie și gânduri rafinate aici.. și nimeni, aproape nimeni nu o să-ți mai ofere astăzi șansa să-ți arăți frumusețea interioară mai întâi, dacă nu arăți bine la exterior ..și e păcat, dar nu poți face nimic..e vina numai a societății în care trăim.

Oblivion

I've forgotten your eyes.
I've forgotten their colour.
I've forgotten how're they nice
and how often u were my caller.


I've forgotten your hair
I've forgotten it's softness
I've forgotten that so bare
was my soul without happiness.


I've forgotten your lips
I've forgotten their taste
I've forgotten how deep the pain rips
When realise that everything was just a waste.

I've forgotten your name
I've forgotten your life
I've forgotten my aim
and the thought that I could be your wife.

I've forgotten your voice
I've forgotten the rain
I've forgotten the choice
that could make then my brain.

I've forgotten your smell
I've forgotten your smile
I've forgotten the spell
That could make you to stay for a while

I've forgotten your dreams
I've forgot who you are
I've forgot how it seems
to stay next to you, when you're driving the car.


I've forgotten your plan
I've forgot u didn't even have any
I've forgot that you're the man
Who says peculiar confessions but not many.

You've forgot to say adieu
I've forgot u used to love stars
I've forgotten of you
When you've forgotten of us.

daydreamin'

Un weekend leneș, cu aburi de lâncezeală, frunze uscate pe dealurile pustii și bătute de brumă. O răcoare somnoroasă cutreieră printre ulicioarele înguste ale satului, iarna stă bosumflată la prag, supărată că încă nu i-a venit sorocul să intre iar vara plânge cu lacrimi de copil într-un colț, tristă că va sta singură încă vre-o jumate de an de acu înainte. În casă se aud vorbele lemnelor din sobă, care pocnesc fericite că pot sta la taifas nederanjate de nimeni.O atmosferă caldă, ce mângîie rănile sufletului, domnește în cameră. Ceașca de cafea cu lapte stă uitată aburind pe masă, din ea ies aburi dulci amestecați cu amintiri de vanilie.Hmmm, se pare că e un weekend ce va arăta cam așa

până ce conștiința mușcată de vinovăție, se va apuca de teme. Dar pân atunci, să aștepte toate. Punem stop timpului și ne cufundăm în oceanul nostalgiei. Prin minte trec asemeni într-un slide show, momente inestimabile, momente dragi, oameni uitați, sărbători magice și obiceiuri învechite. Și pe necuprins de veste, se așează dorul pe filele cărții prezentului. What happened?! Nothing, just melancolie încălțată în ciorăpiori de lână împletiți de bunica, o ceașcă fină de ceai de măcieș cu miere, un pulovăraș cu fulgi și reni pe el și vise, vise cufundate în caramel........<3

waiting for winter holidays

Autumnal impressions

Uneori cred că dacă ar fi în stare, jurnalul personal şi blogul m-ar da în judecată cu siguranţă pentru ignorare şi indiferenţă sau whatever ce-o mai fi acolo. Timpul, e o chestie tare ciudată, e asemeni banilor într-un fel: întotdeauna se pare că ai la tine ceva "mărunţiş", dar veşnic nu-ţi mai ajunge. Şi se pare că nu e întotdeauna uşor să trăieşti după deviza "Trăieşte clipa!" atunci când mai ai o grămadă pe cap ca univer-ul, viaţa de cămin, schimbări bruşte de timp and so on. "New Life" în 2 cuvinte. Orice început e greu, am simţit-o pe propria piele acum, şi deşi ştiu eu gustul începuturilor ăsta a fost unul total diferit de celelalte, pe alocuri mai copt, presărat cu zahăr pudră iar alte ori bine condimentat cu probleme şi insomnie. Toamna asta n-a fost una simplă, a adus cu sine nu numai frunze colorate şi zile mai răcoroase dar o grămadă de lucruri şi chestiuţe noi.S-au prăbuşit toate pe cap de parcă cineva a scuturat un desag cu praf magic metamorfozat în oameni, lucruri, evenimente noi. Agenda telefonică s-a umplut brusc cu zeci de nr. noi de telefon, oglinda conştiinţei a început a reflecta zilnic chipuri noi de oameni, iar capul s-a umplut cu nume, adrese, date, cuvinte şi alte informaţii about your new life. A fost greu şi încă mai este, şi greu încă va fi de acu' înainte. Temele centimetrice de la început s-au transformat în adevărate enciclopedii de reţinut în frânturi minuscule de timp.Necunoscuţii ce ţi-au acaparat spaţiul existenţei de zi cu zi au început să ţese pânze de prietenie într-o odaie a inimii tale în timp ce alţii au fost teleportaţi direct în temniţa ignoranţei şi antipatiei tale.Unii ţi-au câştigat încrederea, alţii mai luptă încă pentru ea sau poate că nu o vor obţine niciodată. E ciudat să te trezeşti brusc cu o privelişte nouă în faţa ochilor, să vezi zilnic sute de feţe diferite, să nu mai mergi la aceeaşi şcoală unde ai mers timp de 12 ani ci să te surprinzi amestecat printr-o gloată de oameni necunoscuţi ce se grăbesc spre săli numerotate cu cifre mari, atât de străine ţie. Uneori chiar doare un pic să priveşti totul în jur şi să ştii că nimic de acolo nu-ţi aparţine, ci eşti nevoit să împarţi totul "frăţeşte" cu alte mii de studenţi ce au studiat şi vor mai studia în aceeaşi clădire în care-ţi duci zi de zi toate visele, speranţele, aşteptările dar şi grijile, problemele şi dezamăgirile. Îţi lipsesc atât de mult lucruşoarele banale din liceu, manualele dificile, chiar şi unii dintre foştii colegi sau profesori enervanţi. Dar asta oricum e efemer, şi presupun că toţi au trecut sau trec prin asta.După câteva zeci sau poate sute de rotiri ale acului ceasornicului, totul revine la normal.Adică o alt fel de normalitate, pe care o adaptezi deja la noul tău ritm şi stil de viaţă. Another weird thing ţi se poate părea faptul că nu mai vezi aşa de des chipurile celor dragi, şi uneori sunt zile în care nu comunici deloc, nici măcar cu prietenii apropiaţi.Mergi spre casă după ore, însă o cu totul altă casă deja:una enormă, cu etaje înalte care găzduiesc însă la fel cum te găzduiesc pe tine, alte sute de suflete speriate şi uimite ca al tău. Dar nu e nimic straniu. După doar câteva zile acest loc devine un loc de sulfet, un loc cald unde te reântorci obosit după ore dar unde ştii că te vei aşeza cuminte la masă, înconjurat de oameni noi pe care însă nu-i mi poţi numi străini, ci prieteni cu care împarţi succesele şi eşecurile fiecărei zile. Şi uneori te apucă un dor atât de mare de casă, de mama care te întâmpina cu masa pregătită când veneai de la şcoală, de zilele petrecute lenevind sau stând în faţa calculatorului, sau irosite poate numai pe daydreaming, când temele pentru acasă erau uneori ultima şi cea mai nesemnificativă preocupare a ta.Cel mai mult îmi lipsesc cu siguranţă momentele când mă surprindeam în pat, învelită cu o plapumă pufoasă, cu o ceaşcă de cafea cu lapte alături şi nişte prăjiturele mega delicioase gătite de bunica, stând în faţa calculatorului şi delectându-mă cu un film gustos.

Şi-mi mai lipseşte un lucru, enorm de mult:mult stimatul şi respectabilul timp liber. În ultima vreme, locul lui a fost ocupat cu nesimţire de domnişoarele teme pentru acasă, griji, probleme de moment sau de lungă durată, şi apoi mai este şi "băgarea nasului pe unde nu-ţi fierbe dar ai vrea să-ţi fiarbă şi ţie oala", că de' asta uneori chiar aduce roade delicioase. Cred totuşi că-şi merită toate locul şi nu e corect să ne plângem , căci cum după ploaie iese întotdeauna soarele acum nu trebuie nimic altceva de făcut decât de ţinut strâns umbrela în mâini şi de manevrat corect corabia în mersul ei pe furtuna de pe oceanul destinului. Şi apoi dacă nu ar fi aceste greutăţi cum am mai simţi şi preţui altfel ceea ce avem şi ce primim la fiecare sfârşit de săptămână, la fiecare notă îmbucurătoare, la ficare obstacol trecut şi gândul că "da, ai reuşit să faci/să treci peste asta. Şi btw, nimic nu mai pare mai bun, mai frumos şi mai aşteptat ca atunci când ştii că ai meritat aceasta din plin.Iar în fiecare weekend când pleci acasă, nimic nu face să înflorească sufletul atât de frumos cum o fac :vederea unor simple frunze ruginite, castane căzute prin curtea şcolii dragi, ciocleje aranjate rânduri pe la porţile oamenilor, şi acest miros dulce de must, sau miros de pâine coaptă de mâini obosite de muncă;nimic, dar nimic nu poate să echivaleze cu mirosul casei şi satului natal. Nimic nu e uşor în viaţă dar trebuie de trecut peste toate, căci fiecare zi e irepetabilă, fiecare zi merită trăită, bună sau rea ea trece, şi nu trebuie să aştepţi oameni, momente, lucruri care să te facă fericit, trebuie să înveţi un lucru esenţial în zilele noastre: să-ţi găseşti singur motive de a fi fericit, putem spune a kind of:

PS: şi da, la noi sunt cele mai frumoase toamne(le), la Moldova toamnele <3

nu am prea mult timp la dispozitie si nici macar diacritice la moment...dar am enoooorm de multe lucruri de povestit, o memorie de vre-o 200 gb plina de fetse si senzatii noi si just one more thing to say today :

PS: to be continued....

I still remember the way I bit your lip the first time I kissed you, the way we laughed at each other because u were drunk and the way you were holding me.<3

There’s moments where I just sit down and read our old text messages, and I’m not reading it for no reason. I’m reading it because, I miss you!

Summer! we can't be together anymore :(

Sunt flămândă... mi-e foame de vară, asta e un preparat din care oricum nu te saturi niciodată...şi ce păcat, că au rămas doar câteva fărâmituri şi din această vară...dar nu este loc pentru regrete...cu siguranţă a fost o vară deosebită, magică, plină de milioane de clipe speciale şi irepetabile..... Au fost desigur că şi momente nu prea plăcute sau roz, şi cu siguranţă au fost şi zile pe care chiar le uram din străfundul molecular al conştiinţei, stresuri enorme, ghinioane insuportabile, emoţii copleşitoare, aventuri periculoase, decizii greşite care au dus la regrete şi despărţiri, crize de nervi, oglinzi sparte, lacrimi, ...ehh şi câte altele s-au întâmplat, dar mergând pe principiul Keep calm and do whatever the f**k u want s-a primit filă cu filă o amazing summer book totuşi....
Da, a fost BAC-ul cu treziri la 6 dimineaţa, stres şi nopţi nedormite , invidie şi frică infinită de inspectori şi sarcinile din test,.. dar totodată cu ciocolată neagră pentru obţinerea energiei, atmosferă liniştită şi pregătit de copiuţe în îmbrăţişarea unei odăi răcoroase şi luminoase. Au urmat apoi aşteptări lungi şi chinuitoare care în final au dus totuşi la zâmbete , confuzii, frustrări şi lacrimi de ambele tipuri).A fost şi balul de absolvire, cu rochii pompoase şi pantofi cu tocuri care mai de care mai sofisticaţi, cântat la karaoke( ca de ex. Colega mea), coroniţe de prinţesă şi dansuri graţioase, melancolie amestecată cu schiţat de lacrimi şi zâmbete dureroase. Am vrut să şi plâng la bal, de, ca şi tot omu, da poate că din faptul că nimeni nu a vrut să-mi ţină companie n-am mai făcut-o.. (sau poate că din teamă şi de a-mi strica bunătate de make-up.).... deh, superficial sometimes.). Au fost cozi interminabile la depunerea actelor pentru studii, multe drumuri făcute în zadar, sau nu întotdeauna, nerăbdare, uimire şi entuziasm la culme. A fost de lucru pe acasă, sau muuuuulte tare multe lucruri de învăţat.. a kind of noi deprinderi de viaţă. Dar nu poţi să uiţi în schimb niciodată cred, nepreţuitele party-uri cu prietenii, zilele de naştere speciale, picnic-uri nocturne cu frigărui, muzică de calitate, prieteni preferaţi şi aventurioare hazlii, plimbări în fiecare seară cu prietenele cele mai bune, îngheţată cu ciocolată consumată neraţional, pijama party-urile şi alte petreceri faine ca 'ntre fete- Girls just wanna have fun, (angel); escapade la o juma' de noapte cu cer înstelat, gânduri naive sau perverse uneori, versuri din cântecele preferate.... you and meeeee...
Şi apoi câte dimineţi de leneveală în pat cu cafeaua cu lapte şi prăjituri alături, ziua întreagă filme şi vise pierdute undeva departe.
Să ştii că poţi face ce vrei atunci când vrei..ahh pure bliss..şi asta numai vara- acest anotimp minunat al libertăţii, aventurilor, băuturilor răcoritoare, îngheţatei, distracţiei.... ploilor călduţe cu umblat desculţ' and soooo many other special things... I'm gonna miss them so much :(-.... Şi iată, toamna ne sărută rece pe obraz dar un lucru mi-am promis deja... voi face din toamnă ca şi din vară, un anotimp irepetabil.. it's hard to accept but I know: sunt pregătită, pentru tot , dar absolut tot ce are ea să-mi ofere..

Presupun că li se întămplă multora dintre oameni nu numai mie dar oricum urăsc enorm starea când totul este bine, te simţi bine, totul îţi merge bine, eşti binedispus la moment iar apoi peste o fracţiune de secundă te apasă o depresie groaznică, amestecată cu melancolie avansată şi aburi de regrete sau dezamăgire.Brusc ţi se derulează atunci prin faţa ochilor toate momentele negative din viaţa ta, despărţiri, ore de regrete, aşteptări, dezamăgiri, pierderi, fail-uri, răniri în dragoste şi încă multe alte chestii ce pur şi simplu te ruinează la moment.
Cel mai tare urăsc faptul că asta apare instantaneu, fără preântâmpinări şi că nu există nici un motiv practic de ce ţi se întâmplă asta.Eşti trist, pur şi simplu. Şi chiar dacă ai atunci mii de motive să te bucuri nimic nu are nici un farmec.Asta se întâmplă doar aşa, simplu, lăsându-te gol, pierdut în tăcere, gânduri care îţi rod speranţele şi visele, după care rămâi ca un copil neajutorat , incapabil să povestească măcar ce i s-o fi întâmplat oare.Te simţi obosit, tachinat, eşti enervat, fără motiv ce te face să te enervezi şi mai tare.Nu mai vrei să faci nimic, să speri la nimic, şi nici o ceaşcă de cafea cu lapte pe care alteori o adori nu ar ajuta acum.Şi cel mai aiurea , da , rămâne faptul că nu poţi explica ce e cu tine. Cum să explici celui care te întreabă-Ce-i cu tine acum?, . dacă încă ceva timp în urmă era totul ok, şi nu a intervenit nimic doar între timp.Nu poţi decât să meditezi mai departe, să tragi concluzii greşite , să cauţi soluţii care oricum nu te ajută să scapi de starea asta cause' this really sucks :|

Complimente

Deşi de obicei urăsc complimentele, pentru că nu ştiu de ce mi se par pur şi simplu: banale, ordinare, superficiale, false, forţate,.. and so on., unul totuşi făcut mie de nu spun cine în nu spun unde loc la nu spun unde timp mi-a plăcut la nebunie and I think I'll never forget it. Şi despre ce era de fapt vorba?! : frumoasă, deşteaptă, cochetă, adorabilă, superbă, super mega extra faină?!
oh no, none of this shit.... pur şi simplu: incomparabilă.

PS: şi asta chiar e plăcut să auzi, pe bune :)

Every flower means the whole field of paradise.

Flori....pe masă în vază sau simplu într-un borcan sau pahar, flori în grădiniţa îngrijită de mama, flori pe câmp sau la ghereta unde se vând ele, flori pe rochiţa preferată, pe copacul de cais înflorit, flori în părul unei domnişoare de onoare, flori pictate frumos într-un tablou sau brodate goblen de mâina unei gospodine harnice, flori de gheaţă pe geamul acaparat de ger, flori rupte şi puse la urechi, flori din mărţişoare şi din coliere colorate, fori albe ca ghioceii sau roşii ca macii, senine cu zâmbetul soarelui în ele şi aroma cireşelor din iunie..flori...flori peste tot... în suflet.

Happiness

Ce este fericirea? Presupun că mulţi se întreabă acest lucru şi totuşi cred că e imposibil şi nedrept de dat o explicaţie concretă. De ce? Simplu, pentru că suntem toţi diferiţi, speciali, unici- şi sânt mii de diferenţe între preferinţele fiecăruia, fericirea e o haină perfect mulată pe sufletul celui fericit, o haină din mătase deosebită, alcătuită din infinite fire de pură magie.
Fericirea este atunci când mănânci ciocolata preferată,
atunci când îţi cumperi o haină sau alt lucruşor drăguţ nou;
atunci când primeşti flori, sau chiar când le aduni tu singură şi ele-ţi zâmbesc din vază, stând cuviincios pe masa de lucru;
atunci când eşti răcit şi stai acasă iar mama îţi aduce ceaiuţ fierbinte în pat şi te mângâie pe frunte să vadă dacă nu ai febră;
atunci când proful de la ora pe care o urăşti cel mai mult- lipseşte şi vi se permite să mergeţi acasă;
atunci când savurezi o cană mareee de ciocolată fierbinte şi mai ai pe deasupra şi prăjituri delicioase;
atunci când găseşti oameni în care simţi că poţi avea încredere;
atunci când citeşti ceva sau asculţi un cântec în care te regăseşti perfect, şi te bucuri naiv de parcă ar fi fost scris acel ceva anume pentru tine;
atunci când cineva necunoscut îţi zâmbeşte iar acel zâmbet terapeutic e antidotul stării tale de moment.
atunci când dansezi ca nebuna prin ploaie, fără teama de a ţi se defecta telefonul pe urmă sau a-ţi întinde rimelul pe faţă;
atunci când primeşti mesaje sau apeluri neaşteptate de la oameni ce ocupă un loc special în inima ta;
atunci când regăseşti bani prin buzunare sau lucruri ce le credeai demult pierdute prin casă;
atunci când priveşti unele poze nereuşite din trecut şi realizezi cu mândrie că ai crescut şi arăţi cu muuuult mai bine ca atunci;
atunci când verifici căsuţa poştală şi găseşti acolo mail-uri interesante sau şi mai bine când primeşti scrisori timbrate prin poştă ahh;
atunci când te pregăteşti pentru vri-un eveniment important şi arăţi impecabil, de e o plăcere să te priveşti în oglindă;
atunci când te ameţeşti un pic da la un vin bun şi ai impresia că toată lumea îţi stă la picioare;
atunci când primeşti o notă bună la şcoală/universitate;
atunci când câştigi un argument preţios în faţa unei persoane pe care nu o prea înghiţi;
atunci când primeşti cadou exact ceea ce-ţi doreai demult şi nu credeai că cineva totuşi o să-ţi dăruiască acel lucru;
atunci când leneveşti o zi întreagă, pierdută undeva cu o carte în mâină, privind la geam cum picură ploaia sunete ce-ţi fac corzile sufletuuli să tresară;
atunci când urli cât poţi tu de tare la concertul trupei,singer-ului, dj-ului tău preferat şi eşti înconjurat de oameni care simt aceleaşi emoţii ca şi tine;
atunci când eşti aplaudat pentru ceva ce ai făcut întradevăr bine;
atunci când te doare stomacul şi obrajii de atâta râs împreună cu prietenii;
atunci când ai prieteni adevăraţi care te scot din impas şi te susţin mereu;
atunci când primeşti o invitaţie neaşteptată la un party de zile mari;
atunci când mănânci o tonă de îngheţată de ciocolată, 3 felii mari de tort şi bei o sticlă mare de cola and don't give a damn about your silhouette;
atunci când te trezeşti la o bucată de zi şi realizezi cu stupoare că poţi să mai stai de fapt încă jumate de zi în pat, pentru că e vacanţă şi nu ai nimic absolut de făcut;
atunci când cânţi ca nebunu prin casă, în duş, peste tot pentru că nu dai 2 bani pe ce crede lumea despre tine;
atunci când realizezi că decizia pe care tocmai ai luat-o a fost cea corectă;
mai e atunci când faci muuuuuulte, enorm de multe alte lucruri. Nu ştiu, cel puţin aşa e pentru mine. Fericirea e în lucruri mici, în detalii, în fire de nisip care adunându-se într-un tot întreg formează ceea ce şi numim noi viaţă.

Enjoy the little things căci Fericirea e doar atunci când crezi şi ştii că everything it's gonna be alright! :)


PS:

cause' being sad is really a stupid waste of time.

Ploaia

Îmi place ploaia. Îmi place mirosul ei,umbra ei , sunetul picăturilor care se lovesc de frunze sau de acoperiş. Îmi place dansul ei asemeni unui tangou vechi, parfumat, din saloane cu canapele de catifea şi miros de cafea şi ţigări, sau dansul ei ca un vals al scheletelor translucide al ultimelor strigăte ale toamnei.Îmi place muzica ei rafinată ce dezmiardă urechile teleportându-le într-o altă lume, un paradis pierdut prin amintiri şi trăiri.Îmi place atmosfera perfectă pe care o creează ploaia - o clipă infinită pierdută cu o carte deosebită şi o ceaşcă de ceai fierbinte alături, pe pervazul geamului preferat de unde ochii urmăresc cel mai frumos spectacol pentru suflet - dansul ploii.Îmi place glasul ploii- un glas plin de nostalgie, presărat cu petale de dor şi amintiri, un glas aprig cu tumult de titan în el, un glas tandru cu ochi ştrengari de copil.Îmi place dărnicia cu care oferă preţioasele bilete către your own world - o lume nu atât de uşor de regăsit, şi smerenia cu care spală chipul cerului de ficare dată , lustruind tenul soarelui cu abilitatea unui make-up artist.
Ploaia are ceva ascuns, magic, sublim în ea. Ea cunoaşte cele mai tăinuite dureri şi bucurii ale sufletului uman. Nu cred că există oameni care nu iubesc ploaia, există oameni doar care nu o cunosc îndeajuns, oameni care îşi udă sufletul rătăcit când plouă şi oameni care nu au învăţat încă paşii corecţi pentru a dansa în ritmul ei...
Sunt multe de spus despre ploaie, dar niciodată nu-mi vor ajunge cuvinte şi curaj ca să le spun,niciodată nu voi putea afla totul despre ea totuşi , pentru că fiecare ploaie e o filă nouă, un dans nou cu paşi diferiţi ce trebuiesc învăţaţi, şi nu, nici nu trebuie să ne oprim aici, fiecare cântec al ei merită ascultat, merită primit în camera inimii a cărei pereţi or fi fiind deja tapetaţi cu miile ei de versuri suave.

Clipele zboară ca gândul şi uite că nu au mai rămas prea multe zile din vară . Adică nu au mai rămas prea multe zile în care pot savura din fructele ei. Pe rând s-au topit toate oportunităţile de a gusta din

apoi s-au dus şi

după care au urmat

acum nu a mai rămas decât

ei bine şi eternele

soon trecem iar la banalele dar nu şi neplăcutele:

and of course

PS: enjoy the fruit moment!

Când eram mai mici, noi fetele, obişnuiam să ţinem "Anchete"- nişte caiete speciale cu un set de întrebări la care respectiv trebuiau să răspundă prietenele apropiate.Erau întrebări generale gen: nume, prenume, vîrstă, zodie şi alte
fleacuri după care urmau întrebări mai serioase* precum "pe cine simpatizezi, întrebări situaţii gen: ce ai face dacă bla bla... ehh cele din urmă şi erau deliciul băieţilor dacă cumva puneau ei mânuţa pe vr-un caiet din alea. Din câte-mi amintesc, practic toate anchetele conţineau şi întrebarea finală cea mai importantă sau care cel puţin era imposibil să lipsească de prin anchete:"Cum ar trebui să arate/fie băiatul viselor tale?!"..............deci acum citesc ce scriam cândva - cu ani în urmă....îmi privesc prietenele.... zâmbesc....mă uit la băieţii de lângă ele.. zâmbesc din nou..... citez: prietena XXX:"Băiatul viselor mele va fi un băiat puţin mai înalt decât mine , părul brunet, ochi cafenii, slab, .Să fie cu 2-3 ani mai mare decât mine, frumos şi inteligent."....... Prietena ZZZ:" Băiatul viselor mele ar trebui să fie mai înalt ca mine , nu gras, educat, cu simţul umorului, , romantic, chipeş, curat, îndrăzneţ dar nu exagerat, brunet, răbdător- măcar puţin, puţin gelos nu prea tare însă şi nu mi-aş dori să fie ideal "........... sigur că nu ideal , după atâtea enumerări mă îndoiesc de faptu că n-ar putea fi ăsta băiatul ideal....)))))))))) Colega YYY:"Băiatul viselor mele aş vrea să fie cel mai drăguţ şi mai dulce tip din lume .Să fie brunet, puţin mai înalt decât mine , inteligent, respectuos, să aibă încredere în mine şi să mă iubească mai mult decât orice pe lume.Să fie aşa cum vreau eu.".. Colega XWW:"Băiatul viselor mele ar trebui să fie aşa : puţin mai înalt decât mine , nu contează părul sau ochii (numai ochii să nu fie verzi), principalul să fie respectuos, glumeţ, sincer, iubitor, înţelegător, drăguţ, şi în ultimul rând să fie foarte chipeş-lucrul ăsta e cel mai important pentru mine."...


well, acum nu-mi rămâne decât să fac concluziile de rigoare: nu ştiu de ce majoritatea fetelor preferau bruneţii, deşi acum tot majoritatea cu şateni se cuplează anyway... exista cred evitarea ochilor verzi în special- cred din cauza superstiţiei prosteşti precum "ochii verzi niciodată să nu-i crezi "....mai mare , mai înalt-deci se observă tendinţa de căutare a unui scut de protecţie..păi deh, băiatu tre să fie acela care te protejează)......apoi ce mai urmează.. nu urmează nimic, pentru că m-am pierdut în prea multe calificative, standarte, dorinţe, iluzii.... n-am găsit cum îmi doream eu să fie băiatul viselor mele, pesemne că eu nu am completat chestionarul, dar am găsit ceva interesant.. la 14 ani spuneam aşa:" Urăsc minciuna, trădarea şi consider că cel mai important lucru în viaţă e Iubirea".--au i'auzi cum gândeam cu 5 ani în urmă.... şi întreabă-mă acum.. acum nu ştiu, adică dau dreptate primelor 2 părţi însă nu mai sânt sigură de partea a 3-a..........


Dar ce vroiam să spun de fapt : E amuzant , chiar foarte amuzant cum puneam diverse calificative şi( continuăm să o facem şi acum ) pentru persoana demnă de iubirea noastră : să fie aşa, şi aşa şi mai nu ştiu cum.. pe când ştim foarte bine de fapt că persoana pe care o vom iubi cu adevărat va fi mereu o excepţie în pofida la toate spuse.



PS: and maybe yeah, I still believe in that little crazy thing called :

E amuzant cum după ce te (dez)îndrăgosteşti de cineva, începi să vezi în sfârşit şi părţile negative ale acelei persoane. E de parcă ţi-a scos cineva ochelarii ( de cal la momentul dat), de pe ochi şi ţi-a arătat că de fapt el nu era deloc cum îţi părea înainte.Începi să vezi acel băiat din altă perspectivă, e într-un fel ca şi cum l-ai privi prin ochii prietenei tale cele mai bune de data asta realizând că nu mai are nimic special, farmecu i s-a epuizat şi acum nu e decât ceea ce nu credeai vreodată că vei spune : he's just another ordinary boy.

Cine n-a citit cartea în copliărie a pierdut juma' de viaţă!

PS: cea mai tristă scenă din vr-un desen animat ever:

“Girls are like apples…the best ones are at the top of the trees. The boys don’t want to reach for the good ones because they are afraid of falling and getting hurt. Instead, they just get the rotten apples that are on the ground that aren’t as good, but easy. So the apples at the top think there is something wrong with them, when, in reality, they are amazing. They just have to wait for the right boy to come along, the one who’s brave enough to climb all the way to the top of the tree…”



nu ştiu cine a spus-o dar a spus-o foarte frumos :)

Mi-e dor

-să nu fie trezitu la 8 dimineaţa o problemă pentru că mă trezeam de obicei să privesc desene animate şi apoi o zbugheam la joacă.
-să fac baloane de săpun.
-să mă stropesc jumătate de zi cu apă încălzită la soare
-să nu-mi pese absolut deloc cum arată părul meu, unghiile, tenul etc.
-de timpul când nu erai judecat pentru orice fleac pe care'l făceai.
-să nu mă intereseze faptul dacă mă place "el" sau nu.
-să umblu desculţă prin noroi, praf, şi iarbă cât mine de naltă toată ziua, apoi să fac o baie spumoasă după care să miroase a "Kря-кря“ de la mine.

-de timpul când nu petreceam atâta timp în faţa calculatorului.
-să merg cu mama de mână ca nu cumva s-o pierd prin magazinul de 30 m pătraţi)
-de timpul când părinţii alegeau cu ce oameni să prietenim/intrăm în contact, la sigur nu mai aveam de-a face cu atâţia idioţi ca acum)))
-de timpul când unicul motiv care mă făcea să plâng e faptul că m-am zgâriat sau am pierdut o persoană apropiată.
-de timpul când unica muzică pe care o ascultam era cea de la începutul şi sfârşitul episoadelor de desene animate.
-de timpul când nu petreceam 5 ore pe zi stând pe facebook, twitter, forum-uri etc.
-de timpul când nu cunoşteam aşa cuvinte precum "zvonuri, bârfe"
-de timpul când la şcoală intrai în conflict cu cineva doar din cauza că nu i-ai împrumutat cuiva creionul simplu.
-de timpul când nu'ţi cerea nimeni nr de tel, pentru că oricum erau prea intimidaţi ca să te sune pe tel. fix, şi mai apoi toţi aveau aşa telefoane

-de timpul când să "juri" era considerat un lucru atât de grav şi important deci de frică sa nu i se întâmple ceva rău persoanei sau lucrului pe care au jurat toţi spuneau adevărul .
-să număr 9 (data pe care m-am născut) stele de pe cer şi să nu mai vorbesc cu nimeni înainte de somn, ca să visez alesu inimii noaptea.
-de timpul când ascultam muzică numai la aşa

-să cumpăr gume de mestecat de 0.25 bani şi să lipesc apoi abţibildurile pe toată mobila din casă spre supărarea la culme a mamei.
-să mănânc tot miezul pâinii ca mai apoi restu să ciugulească coaja pe care eu o consideram neplăcută.)
-de timpu când construiam corăbioare din hârtie şi le dădeam drumul pe râpa din apropiere

-să mănânc o tonă de dulciuri şi să nu se lipească nici o calorie de mine.
-să merg desculţă prin ploaie, să construim vaduri şi case din nisip , să ne jucăm "de-a magazinul" cu frunze verzi în loc de bani.
-să mănănc /cireşe/ pere/prune/struguri furaţi de prin viile şi livezile din apropiere.
-de timpul când construiam colibe din plapume şi scaune

-să fiu obligată să dorm în fiecare zi la amiază, ca la grădiniţă.
-să'mi iau de mâncare pentru pauzele de la şcoală -hrinci enorme de pâine de casă unse cu cel mai delicios magiun sau dulceaţă de-a mamei.
-de timpu când pur şi simplu adoram ouăle de ciocolată "kinder surprise" şi colecţionam jucăriile din interior

-de timpul când bunica mă alinta cu câte un pahar plin vârf cu miez de seminţe de floarea soarelui.
-şi de timpu când acaeaşi bunică harnică şi grijulie ne cocea "hulubaşi"
-


...pur şi simplu mi-e dor , un dor nebun să fiu din nou copil.

I never thought that this could ever happen, obviously not to me but that it's:

PS: and yes, I'm Giving Up, Honey””

Boys in love

Stau şi mă gândesc uneori, oare cum sânt băieţii atunci când se îndrăgostesc. Adică, ce simt, cum gândesc, cum se comportă, ce se schimbă la ei în general.E invadat oare, ca şi la fete stomacul lor de fluturi cu aripi mare care plutesc neâncetat, se gândesc la persoana ţintită de inimă- 24 din 24, roşesc şi se pierd când vorbesc cu Ea, aşteaptă şi ei ore întregi ca Ea să intre online.Zâmbesc oare tâmp când eşti prin apropiere sau când se gândesc la tine.Recitesc oare mesajele vechi şi aşteaptă tot cu aşa nerăbdare un apel de la tine.Le este şi lor dor cum ne este nouă de ei, se gândesc la lucrurile mici pe care le spunem, memorează toate fleacurile pe care le spunem şi asociază şi ei oare versurile din cântece cu amintiri, clipe petrecute cu ea?!

hmmmmm, poate că... :)

De ce trebuie să iroseşti o romaniţă când ştii că oricum nu te iubeşte?!

Prietenul tău cel mai bun e ca un duşman:

1) poţi chiar să îl loveşti , bineinţeles că nu vei ajunge la închisoare după asta.
2)poti să'l tachinezi şi necăjeşti cât vrei
3)poţi să te contrazici cât vrei, să dezbaţi o problemă sau chiar şi cele mai nesemnificative lucruri până la absurd.
4) poţi să te superi pe o perioadă nedefinită de timp (deşi oricum nu mai rezişti nici câteva ore să stai bosumflat)
5) poţi să fii aşa de nebun sau simplu cum eşti întotdeauna şi pur şi simplu să nu'ţi pese de critica lui.

dar cea mai mare diferenţă dintre toate astea e faptul că orice lucruri de aici nu vei face, le vei face cu zâmbetul pe buze.

PS: and cu această ocazie un sincer şi simplu La Mulţi Ani celei mai bune prietene ale mele.

E pur şi simplu uimitor, faptul cum unii oameni spun ceva simplu , un lucru micuţ, micuţ de tot, o propoziţie pitică care însă schimbă într-o secundă viziunea ta asupra lor. Lucruri mici, mărunte care însă se înscriu perfect într-un locşor. Aceste lucruri pot răni enorm sau te pot face să te îndrăgosteşti nebuneşte. Ele schimbă totul, aduc cu totul altă atmosferă, ambianţă şi nimic nu mai e cum era înainte între voi, chiar dacă ei nici măcar nu ştiu încă asta.

Şi pentru că e ziua (mondială) a sărutului ..kisses..kisses..kisses

Ce e acum în mintea mea?! ...Sunt pur şi simplu plictisită, sătulă, obosită de fapt .Obosită de oamenii care mă ignoră sau cărora nu le pasă de mine .Obosită de aşteptări şi aşteptarea unui mesaj şi apel care aşa şi nu vor mai veni vreodată.Am obosit să cred că lucrurile se vor schimba, că vor deveni diferite, că totul va fi altfel pe când niciodată nu se întâmplă practic nimic . Sunt sătulă să mai ofer şanse, celor care nici măcar nu le merită; să depun eforturi enorme ca să obţin ceva, să mă dedic 100 % unui lucru ca să nu primesc nici 30 % în schimb. Nu mai vreau promisiuni false sau încălcate, oameni care te lasă baltă când ai cea mai mare nevoie de ei, oameni care ştiu să te sune şi să-ţi vorbească doar când au nevoie de ceva. M-am săturat de aşteptări, de prioritatea unor persoane în viaţa mea când nici nu-şi merită de fapt locul, de aşa zişi prieteni care nu numai că te vorbesc pe la spate dar şi o fac pe perfecţii* face to face. Nu mai suport oamenii care încearcă în permanenţă să te controleze, manipuleze, de parcă ai fi un obiect fără însemnătate sau şi mai rău o marionetă pe care o poţi juca după pofta inimii, oameni care spun atât de simplu " te iubesc" de parcă ar fi "salut" sau " la revedere", oameni care fac complimente cu intenţia de a se face plăcuţi doar. De ce trebuie să ne prefacem atâta?! Nu e greşit să-ţi trăieşti viaţa cum îţi doreşti tu, e chiar recomandat, nu e nevoie să fim falşi mereu, nu e nevoie să impresionăm pe cei din jur, ci doar să fim pur şi simplu cu cei care ne fac fericiţi cu adevărat.
Să fim pur şi simplu - Noi!

Summer! where are u?!

ploaie.frig.ceaţă.plictiseală.umbră.nori.răceală.noroi.mâini îngheţate.cameră.singurătate.filme.ceai.dor.melancolie.muzică.petale.linişte.
somn.internet.uitare.amintiri.întuneric.dezordine.fotografii.nervi.aşteptare.dezamăgire.plimbare.răcoare.vânt.casă.cameră.internet.tu.

..... dar vara unde-iiiiii?!

dedicaţie

tot aşa până la

şi ăsta nu e

când pierzi pe cineva, pe cineva pe care-l iubeşti; când acel cineva îţi frânge inima -ăsta e cel mai greu lucru pe care trebuie să'l suporţi vreodată.şi nu contează cât timp trece după asta, niciodată durerea nu dispare complet.crezi că te simţi mai bine, ca mai apoi o mică retrospecţie, un cântec care'ţi trezeşte amintiri -şi toate te lovesc din nou, toate dintr-o dată, ca un pumn de fier în craniu, şi cazi, te desprinzi de realitate, a nu ştiu câta oară.si apoi simţi că vrei să te ascunzi sub o stâncă de unde să nu mai ieşi niciodată.iubeşti această persoană cu toată inima, deşi ştii că nu ar trebui. ei te-au rănit cum nu te-a mai rănit nimeni niciodată, ei ţi-au furat fericirea, dar oricum, incă îi vrei, pe ei şi numai pe ei.alţi oameni apar în viaţa ta şi îţi oferă şanse să mergi mai departe dar tu ştii că pur şi simplu nu vrei să.te întristează faptul că ai putea să mergi mai departe,dar nu o faci, pentru că ai promis că niciodată nu o vei face, şi chiar dacă ei şi-au călcat toate promisiunile, tu vrei să o păstrezi pe a ta, cu toate că eşti speriată, terifiată de fapt de a nu fi rănită din nou. dar oricum nu mai contează de fapt, la sfârşitul zilei încă te mai gândeşti la persoana care a plecat şi te-a lăsat distrusă complet si atunci nu mai vrei să'ţi fie dor de ea deloc.nu mai vrei nici să-i iubeşti la fel ca înainte dar ştii, tu ştii că o vei face