Summer! we can't be together anymore :(

Sunt flămândă... mi-e foame de vară, asta e un preparat din care oricum nu te saturi niciodată...şi ce păcat, că au rămas doar câteva fărâmituri şi din această vară...dar nu este loc pentru regrete...cu siguranţă a fost o vară deosebită, magică, plină de milioane de clipe speciale şi irepetabile..... Au fost desigur că şi momente nu prea plăcute sau roz, şi cu siguranţă au fost şi zile pe care chiar le uram din străfundul molecular al conştiinţei, stresuri enorme, ghinioane insuportabile, emoţii copleşitoare, aventuri periculoase, decizii greşite care au dus la regrete şi despărţiri, crize de nervi, oglinzi sparte, lacrimi, ...ehh şi câte altele s-au întâmplat, dar mergând pe principiul Keep calm and do whatever the f**k u want s-a primit filă cu filă o amazing summer book totuşi....
Da, a fost BAC-ul cu treziri la 6 dimineaţa, stres şi nopţi nedormite , invidie şi frică infinită de inspectori şi sarcinile din test,.. dar totodată cu ciocolată neagră pentru obţinerea energiei, atmosferă liniştită şi pregătit de copiuţe în îmbrăţişarea unei odăi răcoroase şi luminoase. Au urmat apoi aşteptări lungi şi chinuitoare care în final au dus totuşi la zâmbete , confuzii, frustrări şi lacrimi de ambele tipuri).A fost şi balul de absolvire, cu rochii pompoase şi pantofi cu tocuri care mai de care mai sofisticaţi, cântat la karaoke( ca de ex. Colega mea), coroniţe de prinţesă şi dansuri graţioase, melancolie amestecată cu schiţat de lacrimi şi zâmbete dureroase. Am vrut să şi plâng la bal, de, ca şi tot omu, da poate că din faptul că nimeni nu a vrut să-mi ţină companie n-am mai făcut-o.. (sau poate că din teamă şi de a-mi strica bunătate de make-up.).... deh, superficial sometimes.). Au fost cozi interminabile la depunerea actelor pentru studii, multe drumuri făcute în zadar, sau nu întotdeauna, nerăbdare, uimire şi entuziasm la culme. A fost de lucru pe acasă, sau muuuuulte tare multe lucruri de învăţat.. a kind of noi deprinderi de viaţă. Dar nu poţi să uiţi în schimb niciodată cred, nepreţuitele party-uri cu prietenii, zilele de naştere speciale, picnic-uri nocturne cu frigărui, muzică de calitate, prieteni preferaţi şi aventurioare hazlii, plimbări în fiecare seară cu prietenele cele mai bune, îngheţată cu ciocolată consumată neraţional, pijama party-urile şi alte petreceri faine ca 'ntre fete- Girls just wanna have fun, (angel); escapade la o juma' de noapte cu cer înstelat, gânduri naive sau perverse uneori, versuri din cântecele preferate.... you and meeeee...
Şi apoi câte dimineţi de leneveală în pat cu cafeaua cu lapte şi prăjituri alături, ziua întreagă filme şi vise pierdute undeva departe.
Să ştii că poţi face ce vrei atunci când vrei..ahh pure bliss..şi asta numai vara- acest anotimp minunat al libertăţii, aventurilor, băuturilor răcoritoare, îngheţatei, distracţiei.... ploilor călduţe cu umblat desculţ' and soooo many other special things... I'm gonna miss them so much :(-.... Şi iată, toamna ne sărută rece pe obraz dar un lucru mi-am promis deja... voi face din toamnă ca şi din vară, un anotimp irepetabil.. it's hard to accept but I know: sunt pregătită, pentru tot , dar absolut tot ce are ea să-mi ofere..

Presupun că li se întămplă multora dintre oameni nu numai mie dar oricum urăsc enorm starea când totul este bine, te simţi bine, totul îţi merge bine, eşti binedispus la moment iar apoi peste o fracţiune de secundă te apasă o depresie groaznică, amestecată cu melancolie avansată şi aburi de regrete sau dezamăgire.Brusc ţi se derulează atunci prin faţa ochilor toate momentele negative din viaţa ta, despărţiri, ore de regrete, aşteptări, dezamăgiri, pierderi, fail-uri, răniri în dragoste şi încă multe alte chestii ce pur şi simplu te ruinează la moment.
Cel mai tare urăsc faptul că asta apare instantaneu, fără preântâmpinări şi că nu există nici un motiv practic de ce ţi se întâmplă asta.Eşti trist, pur şi simplu. Şi chiar dacă ai atunci mii de motive să te bucuri nimic nu are nici un farmec.Asta se întâmplă doar aşa, simplu, lăsându-te gol, pierdut în tăcere, gânduri care îţi rod speranţele şi visele, după care rămâi ca un copil neajutorat , incapabil să povestească măcar ce i s-o fi întâmplat oare.Te simţi obosit, tachinat, eşti enervat, fără motiv ce te face să te enervezi şi mai tare.Nu mai vrei să faci nimic, să speri la nimic, şi nici o ceaşcă de cafea cu lapte pe care alteori o adori nu ar ajuta acum.Şi cel mai aiurea , da , rămâne faptul că nu poţi explica ce e cu tine. Cum să explici celui care te întreabă-Ce-i cu tine acum?, . dacă încă ceva timp în urmă era totul ok, şi nu a intervenit nimic doar între timp.Nu poţi decât să meditezi mai departe, să tragi concluzii greşite , să cauţi soluţii care oricum nu te ajută să scapi de starea asta cause' this really sucks :|

Complimente

Deşi de obicei urăsc complimentele, pentru că nu ştiu de ce mi se par pur şi simplu: banale, ordinare, superficiale, false, forţate,.. and so on., unul totuşi făcut mie de nu spun cine în nu spun unde loc la nu spun unde timp mi-a plăcut la nebunie and I think I'll never forget it. Şi despre ce era de fapt vorba?! : frumoasă, deşteaptă, cochetă, adorabilă, superbă, super mega extra faină?!
oh no, none of this shit.... pur şi simplu: incomparabilă.

PS: şi asta chiar e plăcut să auzi, pe bune :)

Every flower means the whole field of paradise.

Flori....pe masă în vază sau simplu într-un borcan sau pahar, flori în grădiniţa îngrijită de mama, flori pe câmp sau la ghereta unde se vând ele, flori pe rochiţa preferată, pe copacul de cais înflorit, flori în părul unei domnişoare de onoare, flori pictate frumos într-un tablou sau brodate goblen de mâina unei gospodine harnice, flori de gheaţă pe geamul acaparat de ger, flori rupte şi puse la urechi, flori din mărţişoare şi din coliere colorate, fori albe ca ghioceii sau roşii ca macii, senine cu zâmbetul soarelui în ele şi aroma cireşelor din iunie..flori...flori peste tot... în suflet.

Happiness

Ce este fericirea? Presupun că mulţi se întreabă acest lucru şi totuşi cred că e imposibil şi nedrept de dat o explicaţie concretă. De ce? Simplu, pentru că suntem toţi diferiţi, speciali, unici- şi sânt mii de diferenţe între preferinţele fiecăruia, fericirea e o haină perfect mulată pe sufletul celui fericit, o haină din mătase deosebită, alcătuită din infinite fire de pură magie.
Fericirea este atunci când mănânci ciocolata preferată,
atunci când îţi cumperi o haină sau alt lucruşor drăguţ nou;
atunci când primeşti flori, sau chiar când le aduni tu singură şi ele-ţi zâmbesc din vază, stând cuviincios pe masa de lucru;
atunci când eşti răcit şi stai acasă iar mama îţi aduce ceaiuţ fierbinte în pat şi te mângâie pe frunte să vadă dacă nu ai febră;
atunci când proful de la ora pe care o urăşti cel mai mult- lipseşte şi vi se permite să mergeţi acasă;
atunci când savurezi o cană mareee de ciocolată fierbinte şi mai ai pe deasupra şi prăjituri delicioase;
atunci când găseşti oameni în care simţi că poţi avea încredere;
atunci când citeşti ceva sau asculţi un cântec în care te regăseşti perfect, şi te bucuri naiv de parcă ar fi fost scris acel ceva anume pentru tine;
atunci când cineva necunoscut îţi zâmbeşte iar acel zâmbet terapeutic e antidotul stării tale de moment.
atunci când dansezi ca nebuna prin ploaie, fără teama de a ţi se defecta telefonul pe urmă sau a-ţi întinde rimelul pe faţă;
atunci când primeşti mesaje sau apeluri neaşteptate de la oameni ce ocupă un loc special în inima ta;
atunci când regăseşti bani prin buzunare sau lucruri ce le credeai demult pierdute prin casă;
atunci când priveşti unele poze nereuşite din trecut şi realizezi cu mândrie că ai crescut şi arăţi cu muuuult mai bine ca atunci;
atunci când verifici căsuţa poştală şi găseşti acolo mail-uri interesante sau şi mai bine când primeşti scrisori timbrate prin poştă ahh;
atunci când te pregăteşti pentru vri-un eveniment important şi arăţi impecabil, de e o plăcere să te priveşti în oglindă;
atunci când te ameţeşti un pic da la un vin bun şi ai impresia că toată lumea îţi stă la picioare;
atunci când primeşti o notă bună la şcoală/universitate;
atunci când câştigi un argument preţios în faţa unei persoane pe care nu o prea înghiţi;
atunci când primeşti cadou exact ceea ce-ţi doreai demult şi nu credeai că cineva totuşi o să-ţi dăruiască acel lucru;
atunci când leneveşti o zi întreagă, pierdută undeva cu o carte în mâină, privind la geam cum picură ploaia sunete ce-ţi fac corzile sufletuuli să tresară;
atunci când urli cât poţi tu de tare la concertul trupei,singer-ului, dj-ului tău preferat şi eşti înconjurat de oameni care simt aceleaşi emoţii ca şi tine;
atunci când eşti aplaudat pentru ceva ce ai făcut întradevăr bine;
atunci când te doare stomacul şi obrajii de atâta râs împreună cu prietenii;
atunci când ai prieteni adevăraţi care te scot din impas şi te susţin mereu;
atunci când primeşti o invitaţie neaşteptată la un party de zile mari;
atunci când mănânci o tonă de îngheţată de ciocolată, 3 felii mari de tort şi bei o sticlă mare de cola and don't give a damn about your silhouette;
atunci când te trezeşti la o bucată de zi şi realizezi cu stupoare că poţi să mai stai de fapt încă jumate de zi în pat, pentru că e vacanţă şi nu ai nimic absolut de făcut;
atunci când cânţi ca nebunu prin casă, în duş, peste tot pentru că nu dai 2 bani pe ce crede lumea despre tine;
atunci când realizezi că decizia pe care tocmai ai luat-o a fost cea corectă;
mai e atunci când faci muuuuuulte, enorm de multe alte lucruri. Nu ştiu, cel puţin aşa e pentru mine. Fericirea e în lucruri mici, în detalii, în fire de nisip care adunându-se într-un tot întreg formează ceea ce şi numim noi viaţă.

Enjoy the little things căci Fericirea e doar atunci când crezi şi ştii că everything it's gonna be alright! :)


PS:

cause' being sad is really a stupid waste of time.

Ploaia

Îmi place ploaia. Îmi place mirosul ei,umbra ei , sunetul picăturilor care se lovesc de frunze sau de acoperiş. Îmi place dansul ei asemeni unui tangou vechi, parfumat, din saloane cu canapele de catifea şi miros de cafea şi ţigări, sau dansul ei ca un vals al scheletelor translucide al ultimelor strigăte ale toamnei.Îmi place muzica ei rafinată ce dezmiardă urechile teleportându-le într-o altă lume, un paradis pierdut prin amintiri şi trăiri.Îmi place atmosfera perfectă pe care o creează ploaia - o clipă infinită pierdută cu o carte deosebită şi o ceaşcă de ceai fierbinte alături, pe pervazul geamului preferat de unde ochii urmăresc cel mai frumos spectacol pentru suflet - dansul ploii.Îmi place glasul ploii- un glas plin de nostalgie, presărat cu petale de dor şi amintiri, un glas aprig cu tumult de titan în el, un glas tandru cu ochi ştrengari de copil.Îmi place dărnicia cu care oferă preţioasele bilete către your own world - o lume nu atât de uşor de regăsit, şi smerenia cu care spală chipul cerului de ficare dată , lustruind tenul soarelui cu abilitatea unui make-up artist.
Ploaia are ceva ascuns, magic, sublim în ea. Ea cunoaşte cele mai tăinuite dureri şi bucurii ale sufletului uman. Nu cred că există oameni care nu iubesc ploaia, există oameni doar care nu o cunosc îndeajuns, oameni care îşi udă sufletul rătăcit când plouă şi oameni care nu au învăţat încă paşii corecţi pentru a dansa în ritmul ei...
Sunt multe de spus despre ploaie, dar niciodată nu-mi vor ajunge cuvinte şi curaj ca să le spun,niciodată nu voi putea afla totul despre ea totuşi , pentru că fiecare ploaie e o filă nouă, un dans nou cu paşi diferiţi ce trebuiesc învăţaţi, şi nu, nici nu trebuie să ne oprim aici, fiecare cântec al ei merită ascultat, merită primit în camera inimii a cărei pereţi or fi fiind deja tapetaţi cu miile ei de versuri suave.

Clipele zboară ca gândul şi uite că nu au mai rămas prea multe zile din vară . Adică nu au mai rămas prea multe zile în care pot savura din fructele ei. Pe rând s-au topit toate oportunităţile de a gusta din

apoi s-au dus şi

după care au urmat

acum nu a mai rămas decât

ei bine şi eternele

soon trecem iar la banalele dar nu şi neplăcutele:

and of course

PS: enjoy the fruit moment!

Când eram mai mici, noi fetele, obişnuiam să ţinem "Anchete"- nişte caiete speciale cu un set de întrebări la care respectiv trebuiau să răspundă prietenele apropiate.Erau întrebări generale gen: nume, prenume, vîrstă, zodie şi alte
fleacuri după care urmau întrebări mai serioase* precum "pe cine simpatizezi, întrebări situaţii gen: ce ai face dacă bla bla... ehh cele din urmă şi erau deliciul băieţilor dacă cumva puneau ei mânuţa pe vr-un caiet din alea. Din câte-mi amintesc, practic toate anchetele conţineau şi întrebarea finală cea mai importantă sau care cel puţin era imposibil să lipsească de prin anchete:"Cum ar trebui să arate/fie băiatul viselor tale?!"..............deci acum citesc ce scriam cândva - cu ani în urmă....îmi privesc prietenele.... zâmbesc....mă uit la băieţii de lângă ele.. zâmbesc din nou..... citez: prietena XXX:"Băiatul viselor mele va fi un băiat puţin mai înalt decât mine , părul brunet, ochi cafenii, slab, .Să fie cu 2-3 ani mai mare decât mine, frumos şi inteligent."....... Prietena ZZZ:" Băiatul viselor mele ar trebui să fie mai înalt ca mine , nu gras, educat, cu simţul umorului, , romantic, chipeş, curat, îndrăzneţ dar nu exagerat, brunet, răbdător- măcar puţin, puţin gelos nu prea tare însă şi nu mi-aş dori să fie ideal "........... sigur că nu ideal , după atâtea enumerări mă îndoiesc de faptu că n-ar putea fi ăsta băiatul ideal....)))))))))) Colega YYY:"Băiatul viselor mele aş vrea să fie cel mai drăguţ şi mai dulce tip din lume .Să fie brunet, puţin mai înalt decât mine , inteligent, respectuos, să aibă încredere în mine şi să mă iubească mai mult decât orice pe lume.Să fie aşa cum vreau eu.".. Colega XWW:"Băiatul viselor mele ar trebui să fie aşa : puţin mai înalt decât mine , nu contează părul sau ochii (numai ochii să nu fie verzi), principalul să fie respectuos, glumeţ, sincer, iubitor, înţelegător, drăguţ, şi în ultimul rând să fie foarte chipeş-lucrul ăsta e cel mai important pentru mine."...


well, acum nu-mi rămâne decât să fac concluziile de rigoare: nu ştiu de ce majoritatea fetelor preferau bruneţii, deşi acum tot majoritatea cu şateni se cuplează anyway... exista cred evitarea ochilor verzi în special- cred din cauza superstiţiei prosteşti precum "ochii verzi niciodată să nu-i crezi "....mai mare , mai înalt-deci se observă tendinţa de căutare a unui scut de protecţie..păi deh, băiatu tre să fie acela care te protejează)......apoi ce mai urmează.. nu urmează nimic, pentru că m-am pierdut în prea multe calificative, standarte, dorinţe, iluzii.... n-am găsit cum îmi doream eu să fie băiatul viselor mele, pesemne că eu nu am completat chestionarul, dar am găsit ceva interesant.. la 14 ani spuneam aşa:" Urăsc minciuna, trădarea şi consider că cel mai important lucru în viaţă e Iubirea".--au i'auzi cum gândeam cu 5 ani în urmă.... şi întreabă-mă acum.. acum nu ştiu, adică dau dreptate primelor 2 părţi însă nu mai sânt sigură de partea a 3-a..........


Dar ce vroiam să spun de fapt : E amuzant , chiar foarte amuzant cum puneam diverse calificative şi( continuăm să o facem şi acum ) pentru persoana demnă de iubirea noastră : să fie aşa, şi aşa şi mai nu ştiu cum.. pe când ştim foarte bine de fapt că persoana pe care o vom iubi cu adevărat va fi mereu o excepţie în pofida la toate spuse.



PS: and maybe yeah, I still believe in that little crazy thing called :

E amuzant cum după ce te (dez)îndrăgosteşti de cineva, începi să vezi în sfârşit şi părţile negative ale acelei persoane. E de parcă ţi-a scos cineva ochelarii ( de cal la momentul dat), de pe ochi şi ţi-a arătat că de fapt el nu era deloc cum îţi părea înainte.Începi să vezi acel băiat din altă perspectivă, e într-un fel ca şi cum l-ai privi prin ochii prietenei tale cele mai bune de data asta realizând că nu mai are nimic special, farmecu i s-a epuizat şi acum nu e decât ceea ce nu credeai vreodată că vei spune : he's just another ordinary boy.