ap iac așe'

La dracu cu toți oamenii care îți impun restricții, oamenii cărora li se pare că părerea lor e unica corectă și care contează, oamenii care te rănesc în pofida faptului că ții enorm la ei și nu le-ai făcut în fond nici un rău.La dracu cu toți principialii care se cred mega deștepți când de fapt vorbele lor nu fac 2 bani.La dracu cu invidioșii care știind că nu vor avea niciodată o viață ca a ta, caută să-ți pună bețe în roate la orice pas.La dracu cu proștii care se cred mari învățați și care nu ascultă pe nimeni când se spune adevărul . La dracu cu regulile prostești, cu neâncrederea și cu băgatu nasului unde nu-ți fierbe oala. E viața mea, problemele mele, planurile și deciziile mele..Nu-i treaba nimănui.Fuck what people think.
PS: mulțumesc celor care-mi sânt alături atunci când everything sucks.Numai asemenea oameni merită păstrați alături orice nu s-ar întâmpla.

E greu de explicat

E greu de explicat.Nu știu dacă cineva înțelege asta. Sau dacă eu însămi chiar pot să explic acest ceva.Sau chiar dacă am înțeles eu ceva la urma urmei.Poate că toți înțeleg în măsura faptului că nimeni nu înțelege deloc.E legat de prima dragoste.Dar nu de dragostea aceea de la grădiniță sau din clasele primare, nici de cea din gimnaziu, nu e vorba de povestea aceea de iubire de o vară, de nebuneasca dragoste pentru vedeta preferată sau pasiunea pentru proful cel nou.E vorba despre dragostea ceea adevărată și sinceră.Atunci când nu contează cât de mult ne-a rănit persoana iubită, niciodată nu vom trece cu adevărat peste suferință.Vom continua să-l comparăm cu orice băiat pe care-l vom cunoaște și nimeni niciodată nu va fi în stare să-i înlocuiască prezența, oricât de bun sau special nu ar fi.Și e a naibii de greu să mai supraviețuiești apoi pentru cu îl urăști din tot sufletul în același timp cât încă îl mai iubești . Sau poate că nu-l urăști pe el anume, ci doar ceea ce ți-a făcut și cum a procedat cu tine.E greu de explicat...

confession

Happy B'day mom!

Ele întotdeauna ne cicălesc, ne ceartă pentru nimicuri, ne spun să ne îmbrăcăm mai gros ca să nu răcim da noi oricum ne îmbrăcăm subțire c așa-i la modă și nu vrem să fim mai prejos decât ceilalți.Ele ne spun de ce nu avem nevoie de diferite fleacuri, în schimb noi nu le ascultăm și facem pe voia noastră, irosind tot banii lor adunați și păstrați cu trudă pentru odrasle risipitoare de al'de noi.Ele ne îndeplinesc mofturile chiar dacă de cele mai multe ori nu merităm nici măcar o bomboană.Ele ne dau sfaturi și ne ascultă ce avem pe suflet și ne iartă toate greșelile care sunt infinite în fața lor.Ele ne privesc cu duioșie și ne mângâie pe frunte, chiar dacă numai ce i-am spart vaza preferată.Ele ne așteaptă cu dor la fereastră să venim acasă, pregătind de fiecare dată masă de sărbătoare pentru copiii lor rătăcitori.Ele nu dorm nopțile gândindu-se pe unde sântem și cum ne simțim, de ne e cald și bine acolo unde ne aflăm.Ele ne dau și ultimii lor bani pentru ca noi să ieșim cu prietenii la chefuri, chiar dacă știu că făcând aceasta spun la revedere bluzei sau fustei pe care și-o doreau de mult.Ele se roagă pentru noi ca să ajungem oameni mari, să fim sănătoși și să fim îndestulați, să nu trecem niciodată prin greutățile prin care au trecut ele.Ele, mamele noastre iubite.


PS:Happy B'day mom! I may not always like you and understand your decisions but I will always love you .I promise <3

Nu cred că e posibil să obosești să iubești. Cred că obosim poate doar de minciuni, așteptări, răniri. Și problema e că niciodată nu știi când e timpul să te oprești, când a ajuns acel ceva la o limită și trebuie de spus stop.Și asta e de cele mai multe ori tare aiurea.

Reflecții

Toți spun că dragostea doare, că aduce nefericire, lacrimi, că te face să suferi până la infinit, dar eu cred că totuși nu e adevărat.Singurătatea doare. Despărțirile dor. Regretele dor.Respingerea doare.Pierderea persoanei dragi doare.Invidia și gelozia dor.Toți confundă acestea cu dragostea dar în realitate, dragostea e unicul lucru care acoperă durerea, făcând pe cineva să se simtă complet și fericit din nou.

Îmi pare rău.

”Îmi pare rău” sau ”scuze” sau whatever ce mai poate fi acolo pentru a-ți cere iertare, devine de multe ori deja de necrezut.În secolul în care și cele 2 cuvinte ”te iubesc” au ajuns a fi spuse mai simplu ca ”la revedere” iar ”mulțumesc” e rostit din deprindere și nu pentru că ne-am referi cu adevărat la el, era și de așteptat să se ”demodeze” și scuzele.
Mie sincer nu-mi prea pasă de părerile de rău ale cuiva, mai ales că majoritatea lor nici nu mai sânt sincere acum.De ce ar trebui mie să-mi pese când cel care greșește e cel ce ar trebui să conștientizeze valoarea celor spuse sau făcute.Sigur, că asemenea lucruri sunt incontrolabile, dar greșind ceva apoi acoperind asta cu scuze, nu face ca lucrurile să devină mai bune, nici nu le schimbă deloc.Pentru mine ”îmi pare rău” nu înseamnă că persoana care a greșit s-a schimbat și dacă și-a cerut scuze nu va face acel lucru din nou.Și nu, nu funcționează nici glumele făcute cu privire la asta. Pentru că glumele uneori chiar fac numai ca situația să se înrăutățească.Fiecare desigur are dreptul la explicații, la scuze ș.a.m.d. dar nu trebuie să credem că aducând argumente de genu:eram enervat, plictisit, obosit bla bla va rezolva situația. Prefer o conversație dură, care chiar dacă va durea măcar va fi sinceră.Dacă acel care a greșit nu s-a referit cu adevărat la ceea ce a spus și acum regretă, eu voi avea curajul să fiu sinceră să spun că Da, ce a fost m-a deranjat și a durut. Chiar dacă unii cred că spunând ”îmi pare rău ” de mii de ori rezolvă situația, fixează totul, nu e adevărat, pentru că nu o fixează chiar deloc. și chiar dacă uneori poate fi așa :

nu înseamnă că totuși e așa, și precum bine știm despre încredere că e ca o foaie, o dată ce a fost boțită nu mai e niciodată la fel, aici e același lucru. Nu se reface încrederea înapoi, e mai mult aș spune ca o oglindă, din care rămân doar cioburi în final.

Și încă ceva, mai bine să nu-ți ceri scuze deloc dacă chiar nu îți pare rău, pentru că întotdeauna

și da să nu uit ce spunea cineva:”Ei bine, scuzele tale nu-mi îndulcesc mie ceaiul”.

vreau un buchet de lăcrimioare, o poiană de copaci înfloriți, un coș cu ouă roșii și un cuptor plin cu cozonaci,vreau miros de iarbă verde și pământ proaspăt săpat, ciripit de păsări reîntoarse acasă, vreau mărțișoare și cadouri de 8 martie, vreau gânduri și entuziasm că în curînd vine vara și vacanța cea mare.....vreau o ceașcă de liliac..iar în rest,

iar în rest...just fuck you winter..


PS:sincerely me, și you know why I said that)