People change, memories don't

Primăvară iar. Cu ploi, noroi, frig de-ți ies dimineața aburi din gură, cer posomorât și plin de nori întunecați de supărare dar totuși e primăvară- cu flori de cireș pe la garduri, iarbă verde și fragedă pe câmpii, ciripit de păsări, copii veseli și neastâmpărați care mai mult ca oricine au dus dorul mângâierii fine a razelor de soare pe frunțile încruntate de atâta stat în casă și privit pe la fereastră.
Dar totuși nu mai e nimic ca înainte. Nici măcar acești copii, nu, nu ei de fapt nu sînt deloc așa cum eram noi la vârsta lor. Nu că aș vrea să-i condamn ci pur și simplu vreau să mă laud un pic cu farmecul copilăriei noastre care s-a pierdut cred pentru totdeauna, adică nu le mai e interesant sau captivant copiilor de astăzi.
Noi ne petreceam cam toată ziua în drum la joacă pe când azi de obicei mai toți sunt închiși într-o mini închisoare de bună voie denumit mai simplu spațiu computer-scaun, sau pat whatever.
Azi bomboanele chupa chups sunt demodate, țigările-s mai la modă după unii.Și unde-s copilașii inocenți?! desigur s-au transformat în niște ” I don't give a damn about anything & anybody and I'm proud to act like that” . Teme pentru acasă? huh, cine le mai face...poate doar coșul de gunoi unde ajung deseori. Visam cândva să am telefon mobil pe cînd acum cineva îl folosește chiar în timpul orei.Pedepse pentru că nu făcusem ceva? Erau groaznice, vri-o lună fără să ieșim cu prietenii sau în general undeva...era un coșmar..acum benevol stau toți în odaie, cu computerul în față, chat-uind cu prietenii oricum all day & all night.
Fanta și Coca Cola nu prea mai e pe gustu nimănui, numai dacă nu-s combinate cu alcool care-i mai cool acum. De biciclete s-a uitat total, de ce mai e nevoie de ele când există mașini. Senzația de ”zbor” era cândva provocată de legănatul în scrânciob.Săruturile s-au transformat în sex. Își mai amintește cineva de timpul când ”protecție ” însemna să porți cască dacă mergeai cu motocicleta; de timpurile când umerii tatei erau cel mai înalt loc de pe planetă iar mama era eroul ce mă salva din orice situație.Cei mai grozavi dușmani erau verișorii sau copiii prietenei mamei care veneau în vizită și cu care erai nevoit să-ți împarți jucăriile.Cursele de viteză se refereau la cine aleargă mai repede nu la curse nebunești de mașini iar războiul era doar denumirea jocului pe care-l jucam cu băieții în mahala cu bețe pe post de pistoale.Nu era nimic indecent în a purta o fustă și asta nu stârnea zeci de comentarii la spatele tău. Pijama party-urile devin urgii cu alcool și alte lucruri. Încrederea dispare și totul devine imposibil.Societatea întreagă e a kinda of cu capul în jos....Și unde-s timpurile când genunchii zgîriați erau cea mai groaznică durere ever iar deciziile grele erau doar ceva de genul: ce culoare să aleg ca să colorez petalele florii desenate.”La revedere” însemna că ne vedem mâine sau curând și nu niciodată ca acum.Până și 2+2 nu mai e așa acum ci e 2*(5+7)6=5x/78 . Chiar noi înșine devenim ceea ce am spus că nu vom lăsa să ajungem nicicând.Acum nu înțeleg doar un singur lucru: de ce vroiam să creștem atât de repede?!

La Mulţi Ani girafo!

A fost întotdeauna jurnalul meu viu, în care pot să scriu secrete fără a avea stilou la mine. A fost bucăţica de copilărie care mi-a îndulcit sufletul atunci cînd te copleşesc problemele vieţii. A fost întotdeauna coechipiera la cele mai nebunatice farse şi tovarăşa la cele mai incredibile aventuri.E fiinţa cu care pot să râd până la lacrimi sau să plâng în hohote.E ceva ce nu se defineşte, căci e mai mult decât o simplă prietenă, soră, verişoară sau whatever....girafă :)

Deci, Happy B'day! Se începe o perioadă extrem de frumoasă în care I wish that all your dreams and wishes come true <3

8 Martie

Atâtea urări, flori și mărțișoare......virtuale.Atâtea cuvinte frumoase rostite cândva de cineva iar acum transmise prin copy&paste la toate reprezentantele sexului frumos din lista de prieteni. Dintotdeauna mi-a plăcut această sărbătoare, 8 Martie. Mi-amintesc că de mic copil, pregăteam încă cu săptămâni bune înainte cadoul pentru mama iar apoi îmi frângeam căpșoru gândindu-mă unde să-l dosesc ca să nu-l găsească. Confecționam mereu felicitări de hârtie, coloram, încleiam diverse chestiuțe colorate ca în final să scriu 2 propoziții simple dar plămădite în cea mai caldă cămeruță a sufletului.Confecționam mărțișoare din ață alb cu roșu, și pe cât de simple erau acele banale noduri bicolore încâlcite, pe atât de iubite erau și cu drag purtate sub inimă. Desigur că e frumos să primești urări și felicitări dar e simplu banal și trist să știu că sunt copiate de pe diverse site-uri, să știu că mă felicită cineva din obligație și nu pentru că simte cu adevărat nevoia să spună ceva.Deși uneori zile ca astea fac să înțelegi totuși cine e cu adevărat lângă tine sau ține cu adevărat și cine nu. Uneori primești cuvinte frumoase de la oameni de la care nu te-ai așteptat deloc să primești atenție, iar cei pe care nici măcar prin cap să-ți treacă vreodată că nu-și vor aminti de tine-uită pur și simplu de tine.Și nu contează dacă își vor aminti pe urmă de acest lucru, e ridicol să mai crezi că cineva are nevoie de tine, după ce cu adevărat se avea nevoie de tine.
În fond, nu mă plâng deloc.Nici nu am pentru ce.Pur și simplu dezamăgirea are gust amar și nu credeam că voi servi și din asta în asemenea zi . Anyway am petrecut o zi minunată în sânul familiei.Am fost alături de cele mai scumpe ființe: mamă, bunică, mătuși. Am savurat momentul lângă cele mai extraordinare prietene din lume. Am simțit că sunt iubită, apreciată.Am fost fericită iar restul,......restul chiar nu mai contează.Trebuie să ne bucurăm în fiecare zi nu numai de 8 martie, pentru că în fond sunt atâtea motive să fii fericit.

E 4 martie deja dar timpu de afară nici pe departe nu poate fi numit primăvară. Frig, timp mohorât, cer arhiplin cu nori, zăpadă, vijelie, noroi, gânduri triste, singurătate și dor.

Iarno, y u no go home?!

Dedicat primăverii

Iarna se topește...Plânge de ciudă cu lacrimi de crocodil că trebuie să-și facă bagajele și să plece.Ne-a torturat destul anul ăsta.Și-a bătut joc de noi cum i-a poftit inima. A lipsit săptămâni întregi, având tupeul să se facă ”nevăzută” și de la importantele sărbători precum Revelionul sau Crăciunul.Nu a trimis nici o carte poștală, nici un fulg, nici măcar un ghiocel înghețat, nimic........Și-a făcut apariția mai apoi ca să mâzgîlească ceva pe geam, apoi iar a plecat să-și continue vacanța...Pe la sfârșitul lui ianuarie a venit înțepată de cine știe ce fleac, și a început a-și vărsa amarul pe toți de-a rândul: poftim zăpadă de 1 m, și ger, și gheață să patinați pe drumuri și răceală și școli închise, de ți era mai mare ciuda în loc să te bucuri în sfârșit..........Dar acum it's over.Calvarul se sfârșește, cu toate că au fost desigur și părți bune: și s-au bucurat copiii și de dat cu săniuța, și de meșterit oameni de zăpadă și războaie cu bulgări au fost demne să rămână în istorie.
Acum o dată cu topirea zăpezii, se deștern vechile gânduri, buna dispoziție se dezmorțește și se începe a înviora, se simte miros de crud, ciripit de păsări, căldura razelor de soare. Se începe a new life. Și simți cum creierul se umple de speranțe, de vise, idei, ochiul caută culoarea în tot ce vede. Și de abia aștept să port iar pantofi, rochițe sau ghete comode.Mintea și sufletul sunt pline de dorințe ce așteaptă să fie îndeplinite. Vreau mărțișori, lalele și ghiocei. Vreau plimbări lungi cu prietenii și oamenii scumpi inimii .Vreau mai multă muzică, distracție și răsărituri zglobii de soare.Vreau cărți bune și limonadă în loc de ceai. Vreau zâmbete, maratoane de privit filme cu popcorn și înghețată, vreau călătorii scurte și chipuri noi, zâmbitoare....Cu toții am obosit de atâta iarnă, frig și hibernare. Sufletul e dornic de primăvară...and it's coming..I can feel it :)

Oamenii pleacă, pentru că e mai ușor decât să lupți și să înfrunți problemele.Oamenii mint, pentru că e mai ușor decât a spune adevărul.Oamenii își manifestă dragostea prin cuvinte, pentru că e mai ușor decât de demonstrat prin acțiuni concrete.Oamenii nu încearcă, pentru că e mai ușor să renunți la ceva decât să-ți calci pe mândrie sau demnitate.Oamenii suferă, pentru că le e frică să spună ceea ce simt.Oamenii se ceartă și țipă, pentru că e mai convenabil decât a vorbi liniștit și a te face înțeles.Oamenii se ascund de greutăți, pentru că în acest mod cred că vor scăpa de ele.Oamenii pierd: oameni, sentimente, relații, prietenii și câștigă singurătate , pentru că nu știu cum e să faci sacrificii.:|

Scrisoare netrimisă

Dragi părinți,
Vă rog eu tare frumos să nu mă părăsiți niciodată și să nu vă mutați cu traiul în altă lume, pentru că eu nu știu ce-aș face fără voi.Vă iubesc mult și aș vrea să-mi fiți alături mereu.
Cu drag, fiica voastră.