Erai Tu
Și eram Eu
Eram 2 aparte,  acu'
Sîntem în 2 mai  mereu.

Eram a ta
Fără să știu
În viața mea
Ecoul tău demult e viu.


2 Suflete aparte
Dar nu asta contează
Depărtarea ne desparte.
Dar iubirea ne veghează.

Am turnat aseară ceai
Cu lămîie cum iubeai
Cînd priviri îmi aruncai
Și din ochi poznaș clipeai
Dar tu  nu ai venit.


Am turnat și o cafea
Cu parfum de catifea
Fără zahăr cum iubea
Jumătatea ta  să bea
Dar tu nu ai venit.

Am turnat un suc de mere
Am făcut-o cu plăcere
Am pus vise efemere
Dar avusem  eu o temere
Și tu,  nu ai venit.

Am turnat un pic de vin
Ce din dulce din senin
Avea gustul de pelin
Și am știut că spui : ”-Nu vin.”
Și tu nu ai venit.

Am turnat apă de ploaie
Cînd lacrimi curgeau șiroaie
Cînd prin ceața prea greoaie
Mi-ai scris simplu pe o foaie
”-Nu vin”..și n-ai venit.

Am turnat dragostea mea
Într-o ceașcă ce n-avea
Nimic în comun cu ea
Senzația de cîndva
Dar tu nu ai venit.

Am băut ceșcuța toată
M-am simțit abandonată
Eu, și ceașca sfărîmată
Cu inima accidentată.
Dar tu nu ai venit.


Trecură ani. În cafenea.
Două căni  alăturea.
Și amîndouă cu cafea.
Una  rece însă sta.
Căci ea n-a mai venit.

Singurătate inexplicabilă

    Sunt momente în care te simți singur, fără vri-un motiv oarecare. Ai prieteni, familie, rude, ai o tonă de prieteni virtuali cu care poți socializa dar totuși: te simți singur.  Și ai putea să suni, să scrii, să ieși cu cineva dar știi că nimeni, oricît de apropiat nu ți-ar fi, nu ar putea fi în stare să umple golul acela pe care-l simți la moment. Și atunci rămîi în continuare, singur cu tine. Camera  ți se pare enormă, dar te simți de parcă te sufoci în ea. Și ai vrea să evadezi, să ieși pur și simplu afară crezînd că astfel te-ai simți mai bine, dar realizezi că aerul de afară nu e mai puțin sufocant decît acel din odaia unde te afli.  O parte din tine ar  fugi să cutreiere străzile de seară, dar știi că dacă vezi oamenii de acolo, vei începe să te simți și mai prost. Vrei să stai cu tine însuți dar în același timp vrei să te ascunzi de acea persoană. Și cel mai aiurea e faptul că oriunde nu ai fugi și nu te-ai ascunde, vrînd pur și simplu la moment să pui stop la amintiri, sentimente, emoții, gînduri;   în momentul în care parcă vrei să spui: ” în sfîrșit am reușit să mă ascund un pic de mine”, atunci auzi șoaptele din capul tău care-ți reamintesc că oriunde nu ai fugi, nu te poți ascunde de tine însuți.