Cine n-a citit cartea în copliărie a pierdut juma' de viaţă!

PS: cea mai tristă scenă din vr-un desen animat ever:

“Girls are like apples…the best ones are at the top of the trees. The boys don’t want to reach for the good ones because they are afraid of falling and getting hurt. Instead, they just get the rotten apples that are on the ground that aren’t as good, but easy. So the apples at the top think there is something wrong with them, when, in reality, they are amazing. They just have to wait for the right boy to come along, the one who’s brave enough to climb all the way to the top of the tree…”



nu ştiu cine a spus-o dar a spus-o foarte frumos :)

Mi-e dor

-să nu fie trezitu la 8 dimineaţa o problemă pentru că mă trezeam de obicei să privesc desene animate şi apoi o zbugheam la joacă.
-să fac baloane de săpun.
-să mă stropesc jumătate de zi cu apă încălzită la soare
-să nu-mi pese absolut deloc cum arată părul meu, unghiile, tenul etc.
-de timpul când nu erai judecat pentru orice fleac pe care'l făceai.
-să nu mă intereseze faptul dacă mă place "el" sau nu.
-să umblu desculţă prin noroi, praf, şi iarbă cât mine de naltă toată ziua, apoi să fac o baie spumoasă după care să miroase a "Kря-кря“ de la mine.

-de timpul când nu petreceam atâta timp în faţa calculatorului.
-să merg cu mama de mână ca nu cumva s-o pierd prin magazinul de 30 m pătraţi)
-de timpul când părinţii alegeau cu ce oameni să prietenim/intrăm în contact, la sigur nu mai aveam de-a face cu atâţia idioţi ca acum)))
-de timpul când unicul motiv care mă făcea să plâng e faptul că m-am zgâriat sau am pierdut o persoană apropiată.
-de timpul când unica muzică pe care o ascultam era cea de la începutul şi sfârşitul episoadelor de desene animate.
-de timpul când nu petreceam 5 ore pe zi stând pe facebook, twitter, forum-uri etc.
-de timpul când nu cunoşteam aşa cuvinte precum "zvonuri, bârfe"
-de timpul când la şcoală intrai în conflict cu cineva doar din cauza că nu i-ai împrumutat cuiva creionul simplu.
-de timpul când nu'ţi cerea nimeni nr de tel, pentru că oricum erau prea intimidaţi ca să te sune pe tel. fix, şi mai apoi toţi aveau aşa telefoane

-de timpul când să "juri" era considerat un lucru atât de grav şi important deci de frică sa nu i se întâmple ceva rău persoanei sau lucrului pe care au jurat toţi spuneau adevărul .
-să număr 9 (data pe care m-am născut) stele de pe cer şi să nu mai vorbesc cu nimeni înainte de somn, ca să visez alesu inimii noaptea.
-de timpul când ascultam muzică numai la aşa

-să cumpăr gume de mestecat de 0.25 bani şi să lipesc apoi abţibildurile pe toată mobila din casă spre supărarea la culme a mamei.
-să mănânc tot miezul pâinii ca mai apoi restu să ciugulească coaja pe care eu o consideram neplăcută.)
-de timpu când construiam corăbioare din hârtie şi le dădeam drumul pe râpa din apropiere

-să mănânc o tonă de dulciuri şi să nu se lipească nici o calorie de mine.
-să merg desculţă prin ploaie, să construim vaduri şi case din nisip , să ne jucăm "de-a magazinul" cu frunze verzi în loc de bani.
-să mănănc /cireşe/ pere/prune/struguri furaţi de prin viile şi livezile din apropiere.
-de timpul când construiam colibe din plapume şi scaune

-să fiu obligată să dorm în fiecare zi la amiază, ca la grădiniţă.
-să'mi iau de mâncare pentru pauzele de la şcoală -hrinci enorme de pâine de casă unse cu cel mai delicios magiun sau dulceaţă de-a mamei.
-de timpu când pur şi simplu adoram ouăle de ciocolată "kinder surprise" şi colecţionam jucăriile din interior

-de timpul când bunica mă alinta cu câte un pahar plin vârf cu miez de seminţe de floarea soarelui.
-şi de timpu când acaeaşi bunică harnică şi grijulie ne cocea "hulubaşi"
-


...pur şi simplu mi-e dor , un dor nebun să fiu din nou copil.

I never thought that this could ever happen, obviously not to me but that it's:

PS: and yes, I'm Giving Up, Honey””

Boys in love

Stau şi mă gândesc uneori, oare cum sânt băieţii atunci când se îndrăgostesc. Adică, ce simt, cum gândesc, cum se comportă, ce se schimbă la ei în general.E invadat oare, ca şi la fete stomacul lor de fluturi cu aripi mare care plutesc neâncetat, se gândesc la persoana ţintită de inimă- 24 din 24, roşesc şi se pierd când vorbesc cu Ea, aşteaptă şi ei ore întregi ca Ea să intre online.Zâmbesc oare tâmp când eşti prin apropiere sau când se gândesc la tine.Recitesc oare mesajele vechi şi aşteaptă tot cu aşa nerăbdare un apel de la tine.Le este şi lor dor cum ne este nouă de ei, se gândesc la lucrurile mici pe care le spunem, memorează toate fleacurile pe care le spunem şi asociază şi ei oare versurile din cântece cu amintiri, clipe petrecute cu ea?!

hmmmmm, poate că... :)

De ce trebuie să iroseşti o romaniţă când ştii că oricum nu te iubeşte?!

Prietenul tău cel mai bun e ca un duşman:

1) poţi chiar să îl loveşti , bineinţeles că nu vei ajunge la închisoare după asta.
2)poti să'l tachinezi şi necăjeşti cât vrei
3)poţi să te contrazici cât vrei, să dezbaţi o problemă sau chiar şi cele mai nesemnificative lucruri până la absurd.
4) poţi să te superi pe o perioadă nedefinită de timp (deşi oricum nu mai rezişti nici câteva ore să stai bosumflat)
5) poţi să fii aşa de nebun sau simplu cum eşti întotdeauna şi pur şi simplu să nu'ţi pese de critica lui.

dar cea mai mare diferenţă dintre toate astea e faptul că orice lucruri de aici nu vei face, le vei face cu zâmbetul pe buze.

PS: and cu această ocazie un sincer şi simplu La Mulţi Ani celei mai bune prietene ale mele.

E pur şi simplu uimitor, faptul cum unii oameni spun ceva simplu , un lucru micuţ, micuţ de tot, o propoziţie pitică care însă schimbă într-o secundă viziunea ta asupra lor. Lucruri mici, mărunte care însă se înscriu perfect într-un locşor. Aceste lucruri pot răni enorm sau te pot face să te îndrăgosteşti nebuneşte. Ele schimbă totul, aduc cu totul altă atmosferă, ambianţă şi nimic nu mai e cum era înainte între voi, chiar dacă ei nici măcar nu ştiu încă asta.

Şi pentru că e ziua (mondială) a sărutului ..kisses..kisses..kisses

Ce e acum în mintea mea?! ...Sunt pur şi simplu plictisită, sătulă, obosită de fapt .Obosită de oamenii care mă ignoră sau cărora nu le pasă de mine .Obosită de aşteptări şi aşteptarea unui mesaj şi apel care aşa şi nu vor mai veni vreodată.Am obosit să cred că lucrurile se vor schimba, că vor deveni diferite, că totul va fi altfel pe când niciodată nu se întâmplă practic nimic . Sunt sătulă să mai ofer şanse, celor care nici măcar nu le merită; să depun eforturi enorme ca să obţin ceva, să mă dedic 100 % unui lucru ca să nu primesc nici 30 % în schimb. Nu mai vreau promisiuni false sau încălcate, oameni care te lasă baltă când ai cea mai mare nevoie de ei, oameni care ştiu să te sune şi să-ţi vorbească doar când au nevoie de ceva. M-am săturat de aşteptări, de prioritatea unor persoane în viaţa mea când nici nu-şi merită de fapt locul, de aşa zişi prieteni care nu numai că te vorbesc pe la spate dar şi o fac pe perfecţii* face to face. Nu mai suport oamenii care încearcă în permanenţă să te controleze, manipuleze, de parcă ai fi un obiect fără însemnătate sau şi mai rău o marionetă pe care o poţi juca după pofta inimii, oameni care spun atât de simplu " te iubesc" de parcă ar fi "salut" sau " la revedere", oameni care fac complimente cu intenţia de a se face plăcuţi doar. De ce trebuie să ne prefacem atâta?! Nu e greşit să-ţi trăieşti viaţa cum îţi doreşti tu, e chiar recomandat, nu e nevoie să fim falşi mereu, nu e nevoie să impresionăm pe cei din jur, ci doar să fim pur şi simplu cu cei care ne fac fericiţi cu adevărat.
Să fim pur şi simplu - Noi!

Summer! where are u?!

ploaie.frig.ceaţă.plictiseală.umbră.nori.răceală.noroi.mâini îngheţate.cameră.singurătate.filme.ceai.dor.melancolie.muzică.petale.linişte.
somn.internet.uitare.amintiri.întuneric.dezordine.fotografii.nervi.aşteptare.dezamăgire.plimbare.răcoare.vânt.casă.cameră.internet.tu.

..... dar vara unde-iiiiii?!

dedicaţie

tot aşa până la

şi ăsta nu e