2014

2014.Un nou an.E timpul să o luăm de la început.Încetează să te gîndești la ceea ce vei face ci începe să faci asta chiar acum.E timpul să-ți trăiești viața și să fii cine ești tu cu adevărat.Uită tot ce a mers prost în 2013 și mergi mai departe.Asumă-ți riscuri și fii tu însuți, ai numai o viață, și e timpul să scoți tot ce-i mai bun din ea.Pune-ți un nou scop anul acesta, și de data asta, asigură-te că faci tot posibilul ca să-l îndeplinești.

Fiecare cu viața lui,nu?! Și atunci de ce totuși oamenii țin să se tot amestece în viața unui altuia, să pună bețe în roate, să dea sfaturi și recomandări proclamîndu-se atotștiutorii și psihologii universului.Asta e viața ta. Fiecare ar trebui să facă ce vrea, nu a primit nimeni instrucțiuni de folosire a vieții așa că mă rog, trăiască fiecare cum o vrea ș cum l-a duce capul.
Nouă oamenilor tare ne mai place să ne jăluim, să ne plăngem de mila, săracii noi, îngropați în probleme care și mai de care, chestiuni de viață și de moarte care, dacă e să gîndim logic- nu fac doi bani pe scara problemelor și adevăratelor greutăți în viață.E viața ta.Fă ceea ce îți place.Fă asta des, pentru că numai asta și ne face fericiți, iar fericirea ne menține vii.De ce continuăm să trăim în acest ciclu vicios al lucrurilor pe care le urîm dar le facem zilnic, ne complicăm singuri pe noi, ne împiedicăm de propriile trăsnăi și prostii.Dacă nu ne place ceea ce facem, de ce nu încetăm să facem acel lucru, de ce nu lăsăm job-urile pe care nu le putem suporta, de ce ne ducem zilnic la școli, universități unde nu putem înghiți pe nimeni, de ce nu oprim toate acestea?! Totul stă în mîinile noastre, dar noi nu realizăm asta, suntem prea naivi, prea indiferenți, prea ocupați să credem asta.Apropo de lipsa timpului, cred că e a 2-a cea mai mare ”jăuire” a noastră, aceasta după cea cu lipsa banilor. Nu ne ajunge timp niciodată, și asta pentru că nu știm cum să-l prețuim. Nu ne ajunge timp să vorbim cu persoanele dragi, să citim cărțile preferate, să ne ocupăm cu ceea ce ne place, să stăm de vorbă cu noi înșine, de ce?! Corect, pentru că sîntem prea ocupați făcînd ceea ce detestăm din tot adîncul sufletului dar cu care ne umplem activitățile zilnice.Și cum rămîne cu timpu pierdut pe tv, rețele de socializare, fleacuri nesemnificative care din punctul nostru de vedere merită să le acordăm o doză mare din atenția și timpul nostru prețios.Iată dacă am înceta să facem toate aceste lucruri, cu siguranță o să avem o grămadă de timp disponibil.
Noi suntem mereu în căutarea iubirii. Da oare cînd am să întîlnesc și eu persoana ceea care mă va iubi, care va ține la mine în pofida tuturor defectelor mele și îmi va fi alături la bine și la greu?! Dar cum aștepți ca acea persoană să apară să te iubească cînd tu singur nu te iubești pe tine, cînd de fiece dată cum ai ocazia îți enumeri toate punctele slabe, că de fiecare dată repeți aceleași greșeli la infinit, cînd pas cu pas te transformi într-un om nesuferit de care singur spuneai că te vei feri mereu.Ajungem să fim niște marionete defecte în mîinile propriului nostru creier contagiat.
Și apoi gîndim prea mult, analizăm tot ce se mișcă și ce nu, adică totul. Nu trăim clipele, sîntem prea ocupați să căutăm telefonul prin geantă ca să fotografiem apusul în loc să ne bucurăm de el, sau să scrim repede un status pe facebook despre cum sîntem la un spectacol de teatru pe care nu sîntem prea interesați să-l vizionăm, ne pasă mai mult de cîte like-uri vom primi la status și cîte persoane vor muri de invidie cînd vor vedea că tu te afli în nuș ce club fițos, iar ei ca niște loseri stau acasă și privesc vri-un film patetic.
Viața e foarte simplă în fond, noi suntem unicii care o complicăm .Noi nu savurăm ce mîncăm, ce vedem, ce auzim, am ajuns să facem totul mecanic, ca niște mașinării cărora asta le este funcția, uităm însă că mașinăriile se mai și strică uneori, iar în cazul nostru leacul e mai greu de găsit decăt să schimbi niște ulei la motor.Stăm cu ochii deschiși dar inima și creierul ne sînt închise experiențelor, senzațiilor noi, sîntem defecți, prea plini de temeri și gînduri de ” dar dacă”. Ar trebui să fie ”și ce dacă”. Oamenii vor comenta orice pas al tău, oricît de milimetric ar fi acesta.Unele șanse ni se acordă doar o dată în viață, așa că nu trebuie să ne codim cînd avem ocazia să le folosim.Fercirea nu e o destinție, e o călătorie, la fel ca și viața.Ne e frică să nu ne rătăcim călătorind, deși nu ar trebui, căci ce mai e o călătorie atunci fără aventuri, fără riscuri, fără senzații tari.Viața nu e numai scopul ce ți l-ai pus de mic sau poate acum recent, nu e numai casa, mașina, vacanța, cariera pe care o visezi. Viața sunt oamenii pe care îi cunoști și ceea ce înveți de la ei, lucrurile pe care le faci împreună cu persoanele dragi sau cele abia cunoscute, viața e ceea ce creiezi zilnic, chiar dacă orice idee a ta ți se pare naivă și prostească. Viața e un dar, doar că durează puțin. De aceea nu trăi cu visele, transformă-le în realitate, împărtășește din entuziasmul și optimismul tău, fă totul cu pasiune, ai răbdare, luptă pentru că rezultatul întotdeauna va merita efortul depus. Nu există eșec la final, există experiență, lecții învățate, speranță.

Nu-ți visa viața, trăiește-ți visele!.