Nu știu de ce oamenii sunt făcuți așa, dar deseori acceptă sau cred mai degrabă lucrurile rele spuse despre ei, decît cele bune.În fond majoritatea nici nu reacționează la complimente, sau nici pe acelea nu le cred ( categorie de oameni din care fac parte și eu din păcate sau din fericire).Mi se par prea false, prea pline de pafos complimentele sau lucrurile drăguțe spuse la adresa mea și nu cred că sunt unica.Deși, cu atîta lingușeală, falsitate și invidie în ziua de azi, e chiar foarte greu să deosebești un compliment spus din inimă, de unul

menit să bage pe cineva sub pielea ta.
În fine, de ce noi oamenii totuși credem lucrurile negative spuse despre noi? Adică mai mult decît cele pozitive.O fi oare de la faptul că faceam prea puțin bine în ziua de azi și mai mult suntem vorbiți de rău, sau puterea zvonurilor și gurilor rele a ajuns la cote maxime în prezent.Well, cred că asta e.Unfortunately,răul domină de cele mai multe ori și ne manipulează existențele.Trist.

Sunt unii oameni

Sunt unii oameni care trec prin viața ta, dar mai apoi nu-ți mai amintești vreodată de ei.Sunt unii oameni pe care îi întîlnești în viață și doar uneori te gîndești la ei, oare ce mai fac, sau ce se mai întîmplă acum în viața lor.Sunt unii oameni despre care te întrebi, oare s-au gîndit vreodată cu adevărat la tine, oare le-a păsat vreodată ce se întîmplă cu tine.Și apoi mai sunt oameni la care nu ar trebui să te gîndești niciodată.Dar totuși te gîndești la ei.