când pierzi pe cineva, pe cineva pe care-l iubeşti; când acel cineva îţi frânge inima -ăsta e cel mai greu lucru pe care trebuie să'l suporţi vreodată.şi nu contează cât timp trece după asta, niciodată durerea nu dispare complet.crezi că te simţi mai bine, ca mai apoi o mică retrospecţie, un cântec care'ţi trezeşte amintiri -şi toate te lovesc din nou, toate dintr-o dată, ca un pumn de fier în craniu, şi cazi, te desprinzi de realitate, a nu ştiu câta oară.si apoi simţi că vrei să te ascunzi sub o stâncă de unde să nu mai ieşi niciodată.iubeşti această persoană cu toată inima, deşi ştii că nu ar trebui. ei te-au rănit cum nu te-a mai rănit nimeni niciodată, ei ţi-au furat fericirea, dar oricum, incă îi vrei, pe ei şi numai pe ei.alţi oameni apar în viaţa ta şi îţi oferă şanse să mergi mai departe dar tu ştii că pur şi simplu nu vrei să.te întristează faptul că ai putea să mergi mai departe,dar nu o faci, pentru că ai promis că niciodată nu o vei face, şi chiar dacă ei şi-au călcat toate promisiunile, tu vrei să o păstrezi pe a ta, cu toate că eşti speriată, terifiată de fapt de a nu fi rănită din nou. dar oricum nu mai contează de fapt, la sfârşitul zilei încă te mai gândeşti la persoana care a plecat şi te-a lăsat distrusă complet si atunci nu mai vrei să'ţi fie dor de ea deloc.nu mai vrei nici să-i iubeşti la fel ca înainte dar ştii, tu ştii că o vei face

Sunt

Sunt unele zile în care mă simt groaznic.
Sunt unele zile în care sunt atât de confuză că nici nu-mi dau seama pe ce planetă trăiesc.
Sunt unele zile în care nu am poftă de mâncare nici de somn.
Sunt unele zile în care simt că mă dau bătută, de tot.
Sunt unele zile în care cedez nervos pur şi simplu.
Sunt unele zile în care sunt okay.
Sunt unele zile în care nu plâng deloc.
Dar sunt unele zile în care însă nici nu râd deloc.
Sunt unele zile în care nu mi-i dor de tine foarte mult.
Şi sunt unele zile în care mi-i dor enorm de mult.
Sunt unele zile în care nu trebuie să mă prefac că zâmbesc.
Şi sunt unele zile în care mă simt fericită din nou.
Sunt unele zile în care pur şi simplu ştiu că totul va fi bine.

Când ţi-e dor

de cineva nu cred că ţi-e dor de fapt de persoana propriu-zisă, de atmosfera sau lucrul pe care-l făceaţi împreună, de convorbirile cu ea , de felul cum arăta la moment. De fapt, da, şi astea contau-contau enorm şi ele vor rămâne dacă nu pentru o vecie cel puţin pentru mult timp, întipărite în subconştient şi învelite fin cu membrana protectoare a sufletului.Dar când ţi-e dor de cineva, e vorba de fapt cred, despre clipa când te regăseşti făcând ceva şi îţi doreşti pur şi simplu să fie alături de tine :)

Lucruri la care sunt bună:

-să rănesc oamenii ( din păcate)- dar nu întotdeauna :)
-să dorm yayy
-răspund greu înapoi sau uit să scriu ( nu se referă la toate persoanele)
-să stau mult în baie, practic până aproape adorm
-să mănânc dulciuri
-să petrec prea mult timp pe reţelele sociale
-să fiu răcită
-să enervez oamenii
-să nu mă ţin de cuvânt
-să fac mofturi
-să mă cert cu mama
- gata că am spus deja prea multe :D

Let's..

Au fost zile lungi, chinuitoare , pline de manuale şi cărţi devoratoare de energie; au fost ore devreme în dimineaţă în care ultima rugă ţi-o înălţai sus, în speranţa unor ore linistite şi prielnice acolo cu foaia de test în mâină; au fost dureri de cap şi griji imense, doze enorme de stres, grabă, frică, temeri, dezamăgiri, blesteme şi revolte dar şi resemnări, căderi apoi ridicări şi semne că totu vor fi bine in the end.! Au fost zile însorite, lungi , full of fun, dar si zile cu ploi, depresie, despărţiri, clipe de singurătate, reflecţii, gânduri şi iar gânduri.

Am vrut rochie albă, confecţionată manual la balul de absolvire

şi m-am ales cu una roză cumpărată în ultimile zile de la un centru comercial ( nu , nu spun că nu mi-a plăcut)

anyway a fost totul aproape aşa cum mi-am dorit... şi de ce vorbesc atâta despre rochie?!.. nu ştiu , pentru că aşa cum fiecare tortă ascunde un event special rochia cred e simbolul balului indeed.

PS: am avut totuşi ceea ce-mi doream de mult <3

iar acum că au trecut toate..şi-mi rămân doar câteva zile până la aflarea rezultatelor de Bac, vreau să dau un start, (deşi l-am dat cam un pic mai înainte, acum e unul mai oficial totuşi) start lucrurilor care-mi plac, odihnei, distracţiei, plimbărilor lungi cu prietenii, dans până la epuizare şi vise (aceleaşi vise dintotdeauna- sunt vitale for me, can't throw 'em anyway. so :

Uneori te trezeşti şi ai aşa un "I don't care about anything and anyone" mood. Te simţi puternică, în stare de lucruri măreţe, şi crezi că you're strong enough să treci peste tot ce ţi se întâmplă rău. Dar mai apoi îţi aminteşti de ce te simţi aşa : de oamenii care te-aiu făcut, te fac aşa, oameni care te-au dezamăgi şi te dezamăgesc şi acum iar tu continui să fii pur şi simplu alături de ei de parcă ar fi ei o necesitate vitală pentru tine. Înaintea ochilor ţi se derulează un întreg film cu momentele când ei te-au făcut să te simţi îngrozitor de prost, te-au minţit , ţi-au călcat pe "Călcâiul lui Ahile" şi totuşi tu supravieţuind ai avut curaju , nu ştiu , poate naivitatea să-i mai poţi accepta alături. Sunt oameni vii în fond totuşi, şi nu-i poţi arunca la gunoi de parcă ar fi cutii goale de cola. Dureroase dar în principiu prea adevărate, cele mai sincere lecţii de viaţă au venit de la ei. A durut, nu?!... şi doare de parcă ţi-ar fi ars realitatea un îngrozitor pumn în faţă. Dar încă respiri, trăieşti- mori în interiorul tau încetişor în acelaşi timp cum picături de speranţă şi vitalitate îţi curg rapid prin capilare. Acum am înţeles de ce există aceşti oameni-ei vor doar ca noi să învăţam a supravieţui, a lupta, iar dacă noi cădem şi nu ne mai ridicăm- atunci ei nu, nu şi-au atins ţelul, ci noi am pierdut propria luptă cu universul (noastru interior). ..................pesemne că aberez, şi I don't have idea why.. să fie de la ploaie oare?!

about me?.. huh not really

Eu nu sunt prea încrezătoare, şi nici prea încrezută în sine.
Nu sunt confidentă întotdeauna ăă.
Îmi place să citesc oamenii şi fac asta mai bine decât chiar cititu’ cărţilor dar totuşi nu găsesc meru cuvinte să explic conţinutul fiecăruia.
Nu-s chiar aşa de nice cum aş vrea(sau ar trebui) să fiu
şi nici atât de inocentă.(I’m not an angel).
Ştiu că perfecţiunea nu există şi totuşi tind în ceea ce fac spre ea, eu oricum ştiu că nu voi fi perfectă niciodată.- de fapt asta nici nu era scris în lista mea de dorinţe))
Mai mereu sunt în contradicţie cu lucrurile care vreau să mi se întâmple.
Sunt amuzantă atât cât pot fi.
Merg uneori cu capul plecat
Deşi sunt mândră (de mine).. de obicei.
Nu cred şi nu-i cred pe cei care spun că sunt frumoasă.
Mă pun uneori în posturi teribile, dar because nothing lasts forever- e bine!
Uneori gândurile mele o iau razna şi cred lucruri nebune despre oameni –dar emoţiile sunt de obicei de partea mea.
Sunt o mare visătoare cu motivaţie mică însă.
Nu sunt bună în general la nimic- adică sunt bună la multe lucruri şi nu la nimic :D
Sunt psihologul, prietenul şi ţapul ispăşitor- al meu propriu !
But, uneori nu înţeleg cum poate fi cineva mândru sau atât de indiferent faţa de atâtea lucruri dezgustătotoare care se întâmplă aproape zilnic.
Toţi vor schimbări dar nimeni nu schimbă nimic.
Şi de fapt schimbarea de unde poate veni?! Numai de la noi.... adică, Eu, si Tu, şi Noi!
So just :

The Time Traveler's Wife

ce film. am rămas fară cuvinte.poate că nu e unul din cele mai populare filme, cu un buget exasperant şi actori mega simpatici* cu care îşi vor face mai apoi prin photoshop fotografiile- mii de fani, dar cu siguranţă e un film superb, care îţi dă o lecţie de viaţă nepreţuită şi face ca să'ţi mai aminteşti de acest film, încă mult timp după. e un film ce sensibilizează şi impresionează până la lacrimi.atinge cele mai fine coarde ale sufletului şi le face să vibreze pentru multe clipe de acum înainte.nu e un fim ce merită privit doar pentru că ai 2 ore libere şi te plictiseşti- el trebuie privit pentru că, nu numai te ajută să te cunoşti pe tine însuţi dar conştientizezi valoarea fiecărei clipe pe care o ai de trăit.

sper că vara asta va fi totuşi invers