Cât ploaie va mai fi

Când ploaia spală rana,nu doare atât de mult,
Aluneci în neștire,pășind înspre strâmtoare.
Și vocea ți-o suprimă,al mării dur tumult.
Zâmbesc,deși încă o voce-mi șoptește că mă doare.


De vrei ca să nu-ți pese
Ești liber să o faci
De ai vrea să pleci,reiese...
Ce-i rostu să trăiești,dacă-i să taci?!


Apoi să zâmbesc-încerc iar și e atât de greu
Nu se primește ,nu,nu pot.
Încerc din nou,încerc mereu.
Dar cum să fii când ți se surpă tot?!

Și după ploaie apare soarele
Și iar ar trebui:Nu te întrista!
Va mai ploua odată și inc odată,..
Căci viața e așa.

Așteptând,hai să așteptăm!
Încă un zâmbet, încă o ploaie să apară
Eliberare de dureri,Mai existăm!
Cât va ploua, cât o să doară.