(Nu) Ești

Nu vârsta te definește
Și nici mărimea de la pantof
Nu contează de ești croitor

Sau  de ești filozof.

Nu-i despre  cifra de pe cântar
Și nici de ești blond sau șaten
Nu  ești numele sau prenumele tău
Sau de de mănânci cu ori fără gluten.

Nu ești gropița din obraji
Și nici alunița de pe spate
Nu ești nici măcar tatuajul
Ce-ți pare uneori o absurditate.

Nu ești cum te-ai purtat dimineața
Pentru că erai supărat
Nu ești nici cel de seară
Când apele s-au mai calmat.

Nu ești întotdeauna ceea ce vorbești
Dar ești ceea ce faci
Ești cărțile pe care le citești
Și ești ceea ce taci.

Nu ești vocea răgușită când te trezești.
Ci ești zâmbetele ce le ascunzi
Ești râsul nestăpânit când te veselești
Și  lacrimile cu care răspunzi.

Ești cântecele cântate atât de tare
Prin duș sau în intimitate.
Ești oamenii cărora nu le spui doar prieteni
Ci sunt chiar soră și frate.

Ești locurile prin care ai fost
Și cele încă neexplorate.
Ești ceea ce numești casă.
Și hainele pe care le-ai colorate.

Ești gândurile ce le ascunzi
Și ideile-n care crezi
Ești oamenii pe care-i iubești
Și nu ți-e frică să îi pierzi.

Ești pozele vechi din album
Dar nu mereu ce vezi în oglindă
Ești ceea ce ești acum
Chiar și când regretele te colindă.

Ești viitorul în care crezi
Și speranțele secrete
Nu ești trecutul care-l negi
Sau  priviri  uneori  indiscrete.

Ești plin de atâta frumusețe
Dar se pare că ai uitat
Că ceea ce te definește
Nu-i ceea ce tu crezi de fapt.