Ultima zi de iarnă

Încă un sfârşit..... de tremurat de frig,de oglinzile de pe drumuri,,de nasuri îngheţate şi fulgi măşcaţi ca penele priviţi de ochi inocenţi pe la geam.Sfârşit de iarnă! Şi chiar dacă e încă unul figurativ,asta nu-l împiedică să fie frumos cu desăvârşire.Imensele câmpii aşternute cu covoarele dalbe ale Dochiei îţi răpesc ochii de la ore,de la treburile casei,de la rutina zilei făcând să dăruieşti fără să vrei o privire imaginilor paradiziace.Până şi visele ni-s scufundate în voalul fermecat al tărâmuuli reginei de gheaţă.Azi ca-n ultima zi a domniei sale,mătuşa Dochia şi-a curăţat bine plapumele,a scuturat tot praful cosmic din nouri şi le-a cernit frumos aidoma unei pânze de păianjen ,învelind cu ea toată imensitatea de căsuţe şi ramuri îndoliate de copaci. A nins frumos aşa ca-n ultima poveste dintr-o carte veche de mii de ani,cu zâne şi vrăjitoare răutăcioase.A nins pentru ultima oară-n iarna unchiului 2011.Şi chiar dacă sunt momente în care mi s-a urât de atâta frig şi zile mohorâte,când ard de nerăbdare să asist la spectacolul minunat al primăverii :cel de reînviere a naturii ,când vreau să inspir adânc şi să-mi se împle sufletul de aer proaspăt cu miros de mărţişor ,o să-mi fie dor oricum de zilele cu săniuş,bătăi fine cu bulgări de zăpadă,ciorapi pufoşi purtaţi lângă cămin în zilele de ger cumplit, de mănuşile împletite de bunica,de ciocolata fierbinte care niciând nu va mai fi aşa dulce şi caldă* ca-n zilele acelea pline de iluzii, ,de visele pierdute prin sticla rece a geamului şi de mirosul cela de neuitat al acelor de brad........Lăsăm toate acestea în urmă şi întoarcem o nouă filă-n cartea destinului cu certitudinea că la anul vom reîncepe nimicurile acestea,cu o nouă poftă de iarnă!
La revedere scumpă iarnă.......de acum deschid altui miraj inima mea. ___Boc,boc,......
___ Primăvaro poţi să intri!