Enigma: Îmi pare rău.

”Îmi pare rău” sau ”scuze” sau whatever ce mai poate fi acolo pentru a-ți cere iertare, devine de multe ori deja de necrezut.În secolul în care și cele 2 cuvinte ”te iubesc” au ajuns a fi spuse mai simplu ca ”la revedere” iar ”mulțumesc” e rostit din deprindere și nu pentru că ne-am referi cu adevărat la el, era și de așteptat să se ”demodeze” și scuzele.
Mie sincer nu-mi prea pasă de părerile de rău ale cuiva, mai ales că majoritatea lor nici nu mai sânt sincere acum.De ce ar trebui mie să-mi pese când cel care greșește e cel ce ar trebui să conștientizeze valoarea celor spuse sau făcute.Sigur, că asemenea lucruri sunt incontrolabile, dar greșind ceva apoi acoperind asta cu scuze, nu face ca lucrurile să devină mai bune, nici nu le schimbă deloc.Pentru mine ”îmi pare rău” nu înseamnă că persoana care a greșit s-a schimbat și dacă și-a cerut scuze nu va face acel lucru din nou.Și nu, nu funcționează nici glumele făcute cu privire la asta. Pentru că glumele uneori chiar fac numai ca situația să se înrăutățească.Fiecare desigur are dreptul la explicații, la scuze ș.a.m.d. dar nu trebuie să credem că aducând argumente de genu:eram enervat, plictisit, obosit bla bla va rezolva situația. Prefer o conversație dură, care chiar dacă va durea măcar va fi sinceră.Dacă acel care a greșit nu s-a referit cu adevărat la ceea ce a spus și acum regretă, eu voi avea curajul să fiu sinceră să spun că Da, ce a fost m-a deranjat și a durut. Chiar dacă unii cred că spunând ”îmi pare rău ” de mii de ori rezolvă situația, fixează totul, nu e adevărat, pentru că nu o fixează chiar deloc. și chiar dacă uneori poate fi așa :

nu înseamnă că totuși e așa, și precum bine știm despre încredere că e ca o foaie, o dată ce a fost boțită nu mai e niciodată la fel, aici e același lucru. Nu se reface încrederea înapoi, e mai mult aș spune ca o oglindă, din care rămân doar cioburi în final.

Și încă ceva, mai bine să nu-ți ceri scuze deloc dacă chiar nu îți pare rău, pentru că întotdeauna