Ploaia

Îmi place ploaia. Îmi place mirosul ei,umbra ei , sunetul picăturilor care se lovesc de frunze sau de acoperiş. Îmi place dansul ei asemeni unui tangou vechi, parfumat, din saloane cu canapele de catifea şi miros de cafea şi ţigări, sau dansul ei ca un vals al scheletelor translucide al ultimelor strigăte ale toamnei.Îmi place muzica ei rafinată ce dezmiardă urechile teleportându-le într-o altă lume, un paradis pierdut prin amintiri şi trăiri.Îmi place atmosfera perfectă pe care o creează ploaia - o clipă infinită pierdută cu o carte deosebită şi o ceaşcă de ceai fierbinte alături, pe pervazul geamului preferat de unde ochii urmăresc cel mai frumos spectacol pentru suflet - dansul ploii.Îmi place glasul ploii- un glas plin de nostalgie, presărat cu petale de dor şi amintiri, un glas aprig cu tumult de titan în el, un glas tandru cu ochi ştrengari de copil.Îmi place dărnicia cu care oferă preţioasele bilete către your own world - o lume nu atât de uşor de regăsit, şi smerenia cu care spală chipul cerului de ficare dată , lustruind tenul soarelui cu abilitatea unui make-up artist.
Ploaia are ceva ascuns, magic, sublim în ea. Ea cunoaşte cele mai tăinuite dureri şi bucurii ale sufletului uman. Nu cred că există oameni care nu iubesc ploaia, există oameni doar care nu o cunosc îndeajuns, oameni care îşi udă sufletul rătăcit când plouă şi oameni care nu au învăţat încă paşii corecţi pentru a dansa în ritmul ei...
Sunt multe de spus despre ploaie, dar niciodată nu-mi vor ajunge cuvinte şi curaj ca să le spun,niciodată nu voi putea afla totul despre ea totuşi , pentru că fiecare ploaie e o filă nouă, un dans nou cu paşi diferiţi ce trebuiesc învăţaţi, şi nu, nici nu trebuie să ne oprim aici, fiecare cântec al ei merită ascultat, merită primit în camera inimii a cărei pereţi or fi fiind deja tapetaţi cu miile ei de versuri suave.