miercuri, 23 iunie 2010

Prinsă în neant


Nu-i pasă lui,nici ei,nici vouă..cui îi pasă?
De suferinţa-n care sufletu-mi pluteşte
Felii de suflet se desprind,mă lasă
O petală de mâhnire-n jur mai rătăceşte.

Şi simt cum inima mai bate încet,încet
Respir aerul otrăvit,deci mai trăiesc încă
Să se opreasca odată,centrul sorţii mele,aştept,aştept
Dar săgeata letală iar a trecut pe lângă!

Sfârşesc aici,dar mai respir,mă zbat
corpului să poruncesc nu pot,nu mă ascultă
Răman să aştept sfârşitul dulce de muscat
Acestei vieţi care-i oricum demult pierdută.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu