Sun&Mo(o)n day suck

Da,oficial aşa e,şi anume ce perioadă-a 2-a jumătate a zilei de duminică şi prima jumătate a celei de luni. Un calvar,nu alta.După ce mă trezesc din somnul dulce al amintirilor de after sâmbătă seara -mă trezesc cu un cucui grozav,asta după lovirea mea zdravănă cu realitatea cruntă ce mă aşteaptă în cotinuarea orelor ce vor trece mai apoi,de fapt nu vor trece dar vor zbura cu viteza luminii-într-adins pentru a-mi reaminti că sunt la cheremul lor şi ar fi bine să mă grăbesc ca să reuşesc să le fac pe toate cele scrise in orarul imaginar-cu toate că oricum asta e imposibil.
După ce sorb cafeaua care s-a făcut şi ea amară de ciudă că azi îi vor acorda mai puţin timp ca de obicei,tot încerc cumva să mă eschivez cam aproape până seara de făcutu temelor)).Fără succes însă ,manualele zâmbesc răutăcioase de pe masă,făcând din ochi supărate că-s tratate fără nici o atenţie de 3 zile aproape.Conştiinţa se face cât un purice-şi de frică să nu dea nas in nas mâine cu vre-o notă a naibii de proastă,se aşează strâmbând din nas la masă.Pune mâina pe stilou,ca mai apoi eschivându-se să înceapă a căuta nod in papură referitor condiţiilor de studiat presupuse.Ba.,că nu se apucă de lucru-fără un măr sau o ceaşcă de ceai,ba că nu poate lucra fără muzică,apoi culmea neruşinării-spune că e prea gălăgie. Ar cere ea poate şi o cafea dar nu mai are tupeul;după ce soarbe o gură de ceai călduţ,zâmbeşte înăcrită un pic apoi lucrează încet,tărăgănat,cu paşi de melci,cu pauze luuuuungi şi căscat la fiecare 3 min.Oftează adânc ,mai bagă un caiet or manual prin geantă,care râd nervos şi bănuitor la faptul că-s părăsite în întunecimea şi înghesuiala de acolo.Apoi la ore târzii în noapte,ochii sătui şi indignaţi la culme de exploatarea neomenească,ameninţă cu ardoare că-şi vor cere dreptul la odihnă acolo sus.Mintea obosită şi ea,îi aude de acolo de sus,dar nu are voie să le permită retragerea-va avea tăieri din salariu mari-dacă o face.Inima,mai blândă însă-îi compătimeşte cu drag şi permiţându-le călatoria bine meritată în lumea viselor-îi petrece cu lacrimi de emoţie la culcare.Aceştia fericiţi nevoie mare,ascultă cuminte permisiunea şi pe muţite îşi iau rămas bun de la colegii de lucru-care mâine,la fel ca ei-vor fi nevoiţi să asiste la lungile şi plicitisitoarele ore,să fie activi,să asculte şi să povestească tot la ce s-au chinuit astăzi să lucreze.
Mâine dimineaţă,deşteptătorul care credeţi-mă că urăşte şi el trezitul dimineaţă,va trezi cu chiu cu vai toate celulele mele leneşe pentru a le trimite la şcoală.După ce-şi vor urma ritualul de fiecare dimineaţă,voi lua toate amintirile,zâmbetele ,problemele,visele şi speranţele mele şi voi merge acolo unde voi petrece cele mai chinuitoare ore din viaţa de fiecare luni.
Şi după ce clopoţelul va suna sfârşitul ultimei ore,voi fi cel mai fericit omuleţ din lume-căci începe o altă jumatate de zi,când pot să mă îmbăt de fericire,când mâinile şi ochii vor fi prieteni cu stilourile ,cu manualele,vor petrece măcar şi toată noaptea cu ele alături...De ce?!..pentru că mâine e o nouă zi-mâine e Marţi 