Ce bine că eşti, ce mirare că sunt! Doua cântece diferite, lovindu-se amestecându-se, două culori ce nu s-au văzut niciodată, una foarte de jos, întoarsă spre pământ, una foarte de sus, aproape ruptă în înfrigurata, neasemuita luptă a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu