când pierzi pe cineva, pe cineva pe care-l iubeşti; când acel cineva îţi frânge inima -ăsta e cel mai greu lucru pe care trebuie să'l suporţi vreodată.şi nu contează cât timp trece după asta, niciodată durerea nu dispare complet.crezi că te simţi mai bine, ca mai apoi o mică retrospecţie, un cântec care'ţi trezeşte amintiri -şi toate te lovesc din nou, toate dintr-o dată, ca un pumn de fier în craniu, şi cazi, te desprinzi de realitate, a nu ştiu câta oară.si apoi simţi că vrei să te ascunzi sub o stâncă de unde să nu mai ieşi niciodată.iubeşti această persoană cu toată inima, deşi ştii că nu ar trebui. ei te-au rănit cum nu te-a mai rănit nimeni niciodată, ei ţi-au furat fericirea, dar oricum, incă îi vrei, pe ei şi numai pe ei.alţi oameni apar în viaţa ta şi îţi oferă şanse să mergi mai departe dar tu ştii că pur şi simplu nu vrei să.te întristează faptul că ai putea să mergi mai departe,dar nu o faci, pentru că ai promis că niciodată nu o vei face, şi chiar dacă ei şi-au călcat toate promisiunile, tu vrei să o păstrezi pe a ta, cu toate că eşti speriată, terifiată de fapt de a nu fi rănită din nou. dar oricum nu mai contează de fapt, la sfârşitul zilei încă te mai gândeşti la persoana care a plecat şi te-a lăsat distrusă complet si atunci nu mai vrei să'ţi fie dor de ea deloc.nu mai vrei nici să-i iubeşti la fel ca înainte dar ştii, tu ştii că o vei face