Cădeau petale...

Cădeau petalele de flori
Prin ceaţa dintre dimineţi
Şi’n curcubee de culori
Se perindau sute de vieţi.

Şi amintirile-mi vuiau
Cu zeci de voci în al meu cap
Mă durea, nu mă lăsau
Şi n-am ştiut cum să mai scap.

Nu îmi e dor, ba-mi este.
Enorm de dor mi-e câteodată.
Coşmar, un vis sau o poveste
Nu se repetă niciodată.

Să retrăiesc momente aş vrea
Dar imposibil de dorit
Ce-a fost să fie- deja „era”.
Şi doar dorim la infinit.

E bine să pleci în trecut
Dar bine nu e, de rămas
Ce-a fost trăit e bun pierdut
Aici ai de făcut un pas.

Nu mai spera, te vei dezamăgi
Şi nu mai aştepta, el nu mai vine.
De două ori, ceva nu poţi trăi
Mergi înainte, căci totul se rezolvă
de la sine.